BISCUIȚI CU MARȚIPAN ȘI MORCOV

• Am deschis sezonul copturilor din toate zilele cu o rețetă perfectă. Dulce nici prea-prea, nici foarte-foarte. Câteva arome puternice. Multă frăgezime. 

Când găsesc în Lidl  marțipan,  cumpăr. Uneori trece anu' peste el în cutiile mele cu ingrediente dulcegăroase. Ăsta îi de la Crăciunul trecut. Mai există și pasta de marțipan (cantitatea de zahăr este mult mai mare) folosită-n general pentru îmbrăcat torturile, dar nu este potrivită rețetei de astăzi. Pachețelele de marțipan, în caz de stocuri, se păstrează la congelator. Marțipanul folosit pentru biscuiți fu cu  55% migdale. Am mai văzut, nu doar în Lidl, și batoane de marțipan tras în ciocolată. Am mai folosit și de acela, iară când nu fu musai nici nu i-am îndepărtat ciocolata. 

L-am întrebat pe Google ce fel de biscuiți cu marțipan mai există-n lume, pentru că eu deși am găsit-o de mulți ani (din 2012) pe cea perfectă, ASTA,  mi-am dorit unii cu preparare rapidă. M-am bucurat că trimiterea a fost către Savori urbane, blogul meu de căpătâi. AICI rețeta Dianei, iară sursa grozavă de inspirație.

Ingrediente (pentru 800 grame biscuiți)

• 100 grame morcov ras
• 100 grame unt cu min 80% grăsime la temperatura camerei
• 65 grame  zahăr brun
• 260 grame făină
• 1 ou
• 100 grame marțipan la temperatura camerei
• 2 grame (un vârf de linguriță) bicarbonat
• 2 grame (un praf) sare
• 2 pliculețe zahăr vanilat
• esență de migdale
• pentru decorat: 75 grame zahăr pudră

PREPARARE biscuiți cu marțipan și morcov

• Morcovul l-am curățat și ras pe ochiurile mici ale unei răzători.
• Marțipanul asemeni. Deși era foarte moale, a mers foarte ușor să-l rad. Apoi însă la frământat s-o făcut iară ghem, motiv pentru care mă gândesc data viitoare să sar peste pasul ăsta. 
• Untul moale, zahărul brun și cel vanilinat, sarea și oul le-am amestecat cu mâna. 
• Separat am amestecat morcovul ras cu făina și bicarbonatul. 
• Le-am adăugat treptat peste amestecul de unt. 
• La final am adăugat esența de migdale.
• Am obținut un aluat omogen, ușor moale și lipicios.
• L-am transferat într-o pungă de plastic.
• Aluatul trebuie să stea la frigider astfel înfoliat cel puțin 2 ore.

• Am întins pe blatul de lucru ușor înfăinat aluatul în foaie cu grosimea de 1 centimetru.
• Am decupat biscuiți cu forma pătrată mică și cea rotundă. Am vrut pe cei rotunzi să-i fac cu gaură, dar duiul ales pentru asta era  prea mare ș-am renunțat. 

• I-am așezat în tava de copt acoperită cu hârtie cerată. Nu am păstrat distanță mare între ei. La copt vor crește mai mult în grosime.

• În cuptorul preîncins la 170 de grade i-am copt 15 minute. Se coc până se rumenesc puțin, făr de a se arde. Eu am avut cuptorul în curte și mirosea a migdale pân la poartă. 

• Fierbinți i-am tăvălit prin zahăr pudră. Folosesc un vas adânc și cu diametrul mic. Pun câte 5, 6 biscuiți scutur bine bolul, timp în care biscuiții se acoperă cu zahăr. 

• Îi scutur ușor și-i așez pe tava în care i-am copt până se răcesc complet.

• Se frăgezesc pe zi ce trece și pot fi păstrați până la o săptămână în cutii cu capac.  

ALTE MENȚIUNI

• Inițial am vrut să renunț la morcov, nu aveam în casă. Aș fi pierdut culoarea superbă a biscuiților. Restul de marțipan o să-l combin cu dovleac. În plus, e perioada când reapare pe rafturi marțipanul și-i musai de achiziționat. 

• Diana a folosit 20 de mililitri de Amaretto. Cum n-am mai avut m-am gândit la esența de migdale, deși între cele două nu există legături decât în mintea mea. Am folosit 1/4 de fiolă și mi-o plăcut mult că esența își făcu simțită prezența, făr de a domina gustul final al biscuitului. Parcă l-a accentuat pe cel al marțipanului.

• Tot în rețeta originală apar 40 grame merișoare. Se încorporează în aluat.  Nu le-am avut și nici nu m-am gândit să le substitui.  

• Tot la diferențe față de rețeta originală: 260 grame făină (tip 650 fu a mea) față de cele 225 tip 000 și 40 grame de făină neagră. 

• Untul era întâi spumat cu zahărul, dar eu am preferat să nu mai murdăresc și mixerul. 

• Am mai scris despre faptul că evit a cumpăra zahăr vanilinat la pliculețe de 8 grame (e foarte scump) și-l caut pe cel la pachet de 200 grame or mai multe. Am nimerit, nu-mi amintesc unde, plicuri de Zahăr pudră cu aromă de vanilie și lămâie de la Dr Oetker. Am folosit pentru a înlocui cantitatea ce apărea la sursă ca zahăr vanilat și aroma de lămâie a desăvârșit gustul biscuitului. 

• Am pregătit aluatul cu o seară înainte. A doua zi l-am scos din frigider și l-am lăsat la temperatura camerei să devină modelabil. S-a înmuiat foarte repede, este cam lipicios. Pudrând blatul și sucitorul cu foarte puțină făină l-am lucrat mai ușor. Nu simplu ca pe un aluat de pâine, dar nici complicat nu fu.  

• Diana a întins suluri lungi cu grosime de 1.5 centimetri pe care le-a tăiat în bucățele. A obținut fursecuri astfel.

• Ai noștri biscuiți au rezistat doar 2 zile în caserolă închisă, o parte i-am dăruit imediat după coacere, dar parcă fură și mai proaspeți și mai gustoși după cele 2 zile. Mi-au plăcut mult cu lapte bătut.

• M-au dus cu gândul la textura bucăților de turtă dulce.

• Nu sunt prea dulci nici după ce sunt pudrați cu zahăr. Mă gândesc pe următorii să-i îmbrac în ciocolată. În rețeta originală erau decorați cu linii de ciocolată neagră topită. 

• Foarte recomand.