joi, 13 martie 2014

Scrisoarea de joia aceasta

Află despre mine c-am avut un sfârşit de săptămână crâncen.
Se futu şi viaţa asta mi-am zis cu năduf.
Şi crede-mă că toate planetele s-au aliniat să mă zdruncine.
Poţi să crezi că nu mi-au ieşit mucenicii?! Da, mucenicii ăia de-i visasem grozav de frumoşi,  de avui pân la urmă şi coşmar din cauza frumuseţii lor. Nu-ncăpeau în poză, aşa de dolofani se coafaseră-n auriu. Da’ am avut io leac pentru ei, să nu uiţi că-s în vis, i-am pozat pe jumătate şi apoi am unit pozele. Hei, nu-ţi  bate capu, în vise o jumătate de mucenic dolofan plus o altă jumătate de mucenic dolofan nu e egal cu un întreg mucenic dolofan. O fi chestie de compoziţie artistică, asta tre să fie!
Ce fu dincolo de vis zici. Nu-ţi fă griji de risipă, fură două tăvi pline de ceva nemucenic, le-am mâncat pe amândouă, una caldă, una rece, aşa le-am mâncat.

Stai olecuţă că n-am terminat cu necazurile. Nu fu soare să pozez pentru îmbrăţişarea virtuală fursecurile. Cum poţi să întrebi care fursecuri?! Alea de le-am pregătit de 4 ori în aşteptarea luminii. Nu te teme de risipă, tot de 4 ori le-am mâncat pe toate, jur!
Vrei să spui că fu soare pân la urmă?! Fu bre, dar nu mai fu chef pozos, nu-ţi zisei să crezi că întreg universul conspiră să-mi împlinească dorinţele?! Îţi zisei, deci q.e.d.


Şi aşa eram când m-o sunat curierul tău. După două zile crunte. Recapitulez: o tavă de nemucenici caldă, o tavă de nemucenici rece, două tăvi de fursecuri ciocolatoase. Crâncen, e că nu exagerez deloc?!

Am rămas la curier ştiu. Dar de tot repet şaişpe mucenici, treizeci de fursecuri, e că se mai ard din calorii?!
Nu-mi aduc aminte d’un dar care să mă prăvale cum o făcu ista de la tine. Stai să mă gândesc. Nu, nu-mi aduc aminte.


Întâi am văzut cutiuţa de lemn. Cum de-am zărit-o-n teancul de cărţi, pliantele de la Kaufland şi cutiile roşii îmbulinate-n alb?!  Am pândit-o vro juma de an pe rafturi să se-ncadreze în bănuţii mei, ba de câteva ori am plimbat-o şi cu căruţu cât şi-o făcut mustrările de conştiinţă siesta. În fiecare dimineaţă în care răsturnam punguţa cea lila şi niciodată bufniţa nu era pereche decât cu floricica cea verde îmi ziceam că data viitoare o plimb pân acasă pe cutiuţa cea veche. Tu ştii că mă numesc Maria, cât de înşeli! Maron e numele meu. Da, de la ilicul cel lânos, de la jambiere, de la puloverul din dar, de la fularul darului din alt an, ba chiar şi de la geanta dar de primăvară. Chiloţi n-am. Pricepi ce fu amu în inima mea maronă când văzui pietricelele florilor tale pentru urechile mele?!

Apoi, l-am văzut pe Sfârlează, l-am ignorat complet. Zici de coincidenţe şi întâmplări fericite? Nu există! Există punţi de comunicare ce se deschid între două dorinţe uriaşe. De când l-ai promovat pe Sfârlează şi io nu l-am găsit am ştiut că-mi va ajunge de la tine. Ştiu că ai vrut să-mi faci o surpriză, dar nu fu!


Apoi, am murit ş-am înviat. Io aşa reacţionez la bucurii. În secunda roşie îmbulinată-n alb, mi s-a tăiat respiraţia, mi s-o-nmuiat picioarele, nu mai spui de lacrimi, alea-s implicite. M-am simţit prinţesa dintr-o poveste cu zâne. Da, nu râde, în poveştile mele zânele stau în jurul ceştilor pline cu ceai de ghimbir şi făuresc zâmbete. Păi,  cum altfel  îţi explici, că de câte ori trec pe lângă colţul lor îmbuburizat, zâmbesc?

Tot în sâmbăta cu universul ciufut am fost după lalele. M-am dus înainte de deschiderea lăcatelor să fiu prima, să am timpi de ales culori pe îndelete. Pornisem cu promisiunea: doar un buchet cu ultimii bănuţi din buzunare. Apoi, când n-am mai ştiut între mov, roz, galben, roşu ce să aleg am găsit soluţia să nu încalc promisiunea. Am plătit cu cardul al doilea buchet, era în afara ariei puse sub interdicţie. Nu fu deloc în plan, dar iaca amu îşi iveşte rostul, ţi-l dăruiesc!



Te iubesc femeie! Chiar e tare bine şi aşa!

P.S. Fluturaş, nu te-am uitat, doar că după atâtea cuvinte, spre tine vor vorbi faptele. Domnu' Soţu am credinţa că toate gândurile pentru Ea ajung întregi şi către tine.
Breaking news: astă noapte, pe când io număram insomniac oile, din grajdu de la Buna dispăreau căprile cu tot cu iezi. 4 perechi. În 97 de ani pe asta n-o trăise.

4 comentarii:

  1. Sa le folosesti pe toate cu placere, pana se strica sau se sparg! :D Si daca am reusit sa le fac pe toate asa cum le-am planuit, atunci sunt multumita :D
    Mi-ai facut o surpriza tare frumoasa si tare-mi place postarea asta ♥
    Imi pare rau sa aud de ieduti :(

    PS Data viitoare fa poze, chiar daca nu ai decat lumina de lanterna sau de lumanare!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cândva iţi mulţumeam pentru clipa când ai aterizat pe zambetania şi pentru restul infinit al celor în care ai rămas.Amu ţi-aş mulţumi că de departe eşti singurul om care nu doar că ma ascultă, dar mă şi aude. Sincer, îs impresionată cum nici nu-ţi imaginezi! Săru mâna!

      Ștergere
  2. Ne sopteste inima , simte ca de acum e primavara si nu stie nimeni gandurile care ne inconjoara ... Inverzesc campiile - uite căntă GREIERII , nimeni nu opreste primavara ! Ne-au crescut aripile si ne-am ratacit in lumea mare ; primavară ne amintesti - a căta oară - de lumina dragostei dintăi ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După iarnă ai cam rămas făr de rimă, Cri!

      Ștergere