joi, 9 septembrie 2010

Minunat, dragul meu!



Imi este dat, din vreme-n vreme, să intalnesc oameni speciali, acolo unde nici dintr-o mie de variante nu i-aş identifica! In episodul de astăzi, specialul este: coşarul!
Poate că-n aste timpuri coşarul nu mai are in fişa postului o sobă născătoare de funigini, dar cu siguranţă o centrala termică amprentează-n tuciuriu identic mainile meşterului curăţător.
Domnul acesta este mare povestitor, păcat că nu-mi amintesc şi povestea de anu' trecut de pe vremea asta.
Se făcea că in perioada facultăţii o avut un profesor mare, o avut mai mulţi, da' numai acesta din poveste este din categoria genialii. Se numea Dimitrie Mangeron. Eu nu am auzit despre acest nume pană amu', aşa incat in timp ce mi se povestea am si inceput gugălirea. Doar 3 rezulate!
Dimitrie Mangeron era profesor in vremea aia la Facultatea de Mecanică din Iaşi, acolo preda vr'o 10 materii, da' nu de alde mecanică 1, mecanică 2, ci mecanică, limbi străine, filosofie, matematică, d'astea neintersectabile!
Coşarul işi aminteşte cum domnul profesor avea foarte mulţi bani in vremurile alea(20-30 de ani in urmă), NASA l-ar fi plătit cu 10.000 $/minut să calculeze formula corectă a readucerii piloţilor pe Pamant cand misiunea Apollo 13 a eşuat. Deci, avea bani, ignora modul in care se imbrăca şi condiţiile absolut modeste in care trăia! Dar, la un moment dat, işi cumpără o pianină, scumpă cat o Dacie, doar pentru că aşa era la modă. Nu incăpea pianina in bloc, profesorul calculează la un scripete toţi indicii, ii comunică băieţilor ridicători şi decide intrarea pianinei in bloc şi-n apartament prin balcon. La jumătatea drumului pianina face un mare balans, se desprinde şi ajunge jos praf şi pulbere. Muncitorii inmărmuresc. Ce dracu' vor păţi amu', cat ii costă?!Profesorul se agită "Nimeni să nu se mişte, trebuie să văd ce am greşit!". Reface formulele şi anunţă victorios"La jumătatea drumului era un punct critic in care distanţa dintre pianină şi exteriorul blocului trebuia sa fie de 1 m, am uitat să vă spun asta!".
Ce frumos povestea cosaşul meu, n-am eu darul şi lumina unor astfel de intalniri!
Pe google am găsit despre povestea cu NASA, se pare că este o legendă, a dat cateva lecţii acolo, dar nu la modul din intamplarea ajunsă la mine. Nu puteam spune adevărul acesta şi să anulez astfel bucuria unui om care, dincolo de legende, chiar a intalnit in care şi oase un geniu.
"Minunat, dragul meu!" era una dintre expresiile uzuale ale profesorului Dumitru Mangeron, o găsesc fermecătoare, nu pricep de ce documentaţia scrie despre faptul că folosind aste vorbe, profesorul era in multe cazuri penibil.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Fanatik

Reţeta asiguratoare de complicaţii:

Se iau:

- un tată mare suporter Steaua, a cărui suporterie este dovedită faptic prin legitimaţie membru fanclub, echipament roş'-albastru, infarct de cate ori ia bătaie echipa(şi cam ia, părerea mea!) plus alte cele necunoscute mie;
- un bebe neutru fără manifestări extremiste(gen Steaua,Dinamo), dar mare strigător de goooooooool!

Pregătire:
Se imbracă bebele in body-ul personalizat cu mesajul"eu sunt dinamovist!", se convinge să strige din toţi plamanii "hai dinaaamo!" şi gata!

Servirea are loc ori de cate ori tati nu-l vede fiind la serviciu, asta ca să-l menajăm, are prea multe dureri de la echipă să-i mai pricinuim şi noi altele suplimentare!

joi, 2 septembrie 2010

Ia tichetu' neamule!


Lista de cumpărături? O am! Bani? N-am, da' am cardu' şi bonuri! Deci, să inceapă misiunea ouă şi smantană!

Filmul incepe din punctul in care lista este transformată in produse şi bon fiscal, deci momentul plăţii!




Cele cateva zeci de cumpărători din spatele meu să-şi ocupe locurile in picioare, incepe spectacolul!
Verdictul: - achitaţi 23 lei !
Soluţia mentală: 2 bonuri şi cardul
Fapta:- 2 bonuri şi PINul de două ori greşit.
Acţiunea:- prezentaţi buletinul, aşa cere regulamentul să vă legitimăm, dacă e un card furat?!
-nu-l am, buletinul o rămas in rucsacul de la mare!
-plătiţi cu numerar 5,5 lei şi veniţi cu buletinul după card!
- am 4 lei şi un tichet de masă, mă duc să mai cumpăr ceva pentru diferenţă!
- nu se poate am inchis bonul!
- şi ce dracu' să fac?sun un prieten să mi aducă 1,5 lei!(pauză de telefon publicitar- in tot acest timp am reuşit să blochez toate casele, casierele erau cu ochii pe infractoare, clienţii din spatele meu vroiau in faţa mea, prietenul ajungea peste un ceas cu banii, erau şi domnii de la pază instant prezenti-acţionaseră casierele butonul secret?!!!)
- domnu' cumpăraţi un tichet de masă?/ Nuuuuuuuuuu! (mai să-mi dea o palmă să păstrez distanţa)/Haideţi domnu' că plătiţi cu el aci!/Nuuuuuuuu! Doamnă, vă rog, vi-l las la 8 lei! Răspuns mai fizic decat al domnului NUUU!!! Parcă eram ciumată, nimeni nu vroia, vro caţiva l-o analizat şi mi l-o restituit, nu corespundea calitativ standardelor dumnealor? !!!!!

Deznodămant Din şirul de coşuri de la o altă casă, ignorasem potenţialul ajutor vecin, se desprinde un ţigan cu 8 lei salvatori in mană.

Sfarşit!


Surpriza



- Ce surpriză să-ţi pregătesc pentru Sf. Maria? Tamplăria la balcon sau pelerinaj in Hunedoara la mormantul parintelui Arsenie?!
- De ziua numelui geamurile şi de 19 noiembrie drumeţia!
Toate acestea doar pentru că-s eu prevăzătoare şi-ţi elimin potenţiala dilemă a pregătirii unei surprize şi pentru ziua de naştere!

marți, 31 august 2010

Tort Scooby Doo - Tort nr.8 - Tort din salam de biscuiti


Darul


Povestea darului de azi este din seria
"misiunea glastra se intoarce", aplică-n practică acelaşi principiu al lui "de ce să cumpăr mai ieftin, dacă există mult mai scump?!".
Reţeta succesului garantat presupune in rolurile principale, pe alocuri foarte secundare:

- un bebe iubitor de TOM&JERRY
- o mătuşă degrabă infăptuitoare de "eu vreau TOMGERI!"
- un magazin personalizator de obiecte, musai la mare, acolo unde se asigură un preţ de 3 ori mai ridicat decat la bebe-n oraş.

Rezultatul final? Bucuria lui : "Mama, TOMGERI venit colacul Greţia!"

luni, 30 august 2010

Glastra
















Reţeta din primăvară pana-n toamnă
Primăvara: Se cumpără de la expoziţia de flori(musai!) din primăvară 5 bulbi de begonie, se stă şi se gandeşte bine fiecare culoare, din zeci de variante se aleg 5 finale, după care se rasgandeşte şi iară se aleg, intr-un final: roşu, galben, alb, mov, portocaliu. Se achită contravaloarea 2,5 lei/bulb.
In aceeaşi zi in piaţa de legume pachetul cu 5 bulbi de begonie se vindea cu 2 lei, deci deja eram in mare "caştig"!
Toamna: Se admiră recolta finală! Toate culorile gandite şi răsalese in primăvară pe criterii de nerepetiţie, de armonie au complotat pentru ROOOOŞŞŞŞUUUUUUUUUU!!!! Nici măcar o altă nuanţă mică, din greşeală acolo să fi fost! Nu, 5 de roşu pe linie!
Se pare că nici begonia nu-i begonie, da' aci n-am pretenţii, nu mă pricep, nici toate soiurile de lalele nu le identific !

joi, 26 august 2010

Coincidenţe


Pe undeva scria că nu există coincidenţe, ci doar puterea gandului unui om care-şi doreşte cu ardoare ceva, suficient de puternic incat să trezească in ceilalţi acţiunea infăptuirii acesteia.

La prima oră la birou googlesc despre cartea parintelui Arsenie Boca "Cărarea impărăţiei", ce-mi fusese ieri recomandată a fi citită in format pdf pe net. De la primele rezultate ale căutării citesc pe diagonală despre ea ca fiind o carte schimbătoare de drumuri. Ştiam deja cate obstacole fuseseră inlăturate pentru a se ajunge la publicare. Mă hotărasem făr' a citi un rand să o comand online pentru persoana ce mi-o impărtăşise cu bucurie. La prima librărie era stoc epuizat, la a doua 110 lei + taxe curier. Trimit comanda!

Peste un ceas telefon, urmat de intalnire. "Maria, am comandat dimineaţă pe net pentru tine cartea!"/"Şi eu pentru tine, cartea dimineţă pe net! ".

El a făcut o alegere mai bună, a comandat-o cu 80 lei+taxe!

miercuri, 25 august 2010

Iubirea






Ma straduiam sa-mi impachetez "bagajul" de plaja, adica un cearceaf si o carte! Desi, inca eram incadrata in programul de "prajire", soarele primea palme tot mai multe de la nori imbufnati, degraba varsatori.

I-am observat din prima secunda in care au calcat pe nisip, printre zeci de oameni intinsi au ba, i-am lunetit instant. Luminosi (poate de doua ori am mai intalnit in viata mea astfel de oameni, unul clar este parintele Teofil de la Sambata), magnetici, mie nu mi-au sucit capul, erau in raza mea vizuala, dar multi dintre cei care ii urmareau din priviri raspundeau cu o rasucire nefireasca a capului, ca efect al unui cot primit cu mesajul "priveste-i!".
Un domn in chiloti insotea o doamna in chiloti(sigur chilotii erau slipi, da' parca termenul e prea soft pentru o imagine atat de puternica!). Radiau si lumina si tandrete si gingasie, nu stiu a spune in vorbe dincolo de UN DOMN si O DOAMNA!
Domnul cu parul alb, exact ca spuma marii in secundele alea, cu un zambet a fericire si liniste, iara zic cum eu nu am mai vazut la pamanteni, o imbratisa protector pe domnita fragila. Nu de la scoici sau alte intepatoare ii venea doamnei greul in a merge, ci de la o boala, n-o stiu eu!
Cu cata netarmuita iubire domnul o mangaia, in fapt ajutand-o sa nu se prabuseasca si cu cata lumina ii raspundea doamna in spatele unei grimase a durerii, iara nu pot spune!
Imaginea unui barbat cu parul alb si trupul imputinat de trecerea zecilor de ani printre valuri nazuroase tinand in brate o femeie inconvoiata de dureri, ambii amprentati cu un zambet a vesnicie, este una dintre secundele cele mai dragi oferite mie de mare!

  • Poza o am de aici (am gasit cateva imagini frumoase cu batrani imbratisati, dar nu erau batranii ''mei", nici nu puteam respira in secundele alea, dara sa-i pozez!)