Tort ou

Pe listele mele pascale nu fu tort până-n secunda-n care căutând modele pentru Irina  nu m-am îndrăgostit fulgerător de unul dintre ele.

Am tot gândit şi testat soluţii pentru unul identic, deci vertical, n-am găsit! Amu am vreme pân la anu’ să rezolv şi neajunsu’ ăsta. Ce am încercat fu să lipesc după metoda aceasta două jumătăţi, din păcate  făr de mare stabilitate la dimensiunile ce le doream eu. Pentru unul micuţ de 0.5 – 1 kg e şi asta o cale (de se folosesc creme întăritoare potrivite).

Ingineria tot Irina mi-a trimis-o. 

Sursa imaginii

Doar despre cum se face e postarea aceasta, deci făr de reţete. Despre blatul cu morcov şi crema de brânză va fi pe îndelete Virtual Hug.

1. Am copt 2 blaturi în tava mare a aragazului.

2. Am decupat cercuri cu diametre diferite. Ideal ar fi fost să reuşesc 6 dimensiuni la diferenţă de 1-2 cm, dar n-am avut la îndemână decât capace de oale. La inventar am identificat: 2 blaturi de 19 cm, 1 de 15, 2 de 14 şi 1 de 13 cm. Se ştie deja pe zambetania că fac blaturi subţiri şi le decupez după nevoi, după cum se ştie că nu-s în stare de tăiat orizontal blaturi înalte în mai multe foi. Ceea ce am învăţat la cofetărie fu să aşez resturile  ca un puzzle şi să le decupez ca şi cum ar fi un întreg. Nu le pot folosi ca prim şi ultim blat, dar pentru interior sunt perfecte.

3. Am tăiat  fiecare blat la jumătate făr de 0.5 cm.  Cel de 19 la 10 cm rezultând o jumătate de 10 cm, una de 9, cel de 15 la 8 cu 8 şi 7, cel de 14 la 7.5 cm cu un semicerc de 7.5, celălalt de 6.5 cm, ultimul de 13 la 7 cm cu jumătăţi de 7, respectiv 6 cm.

4. Apoi l-am testat asamblat în forma ceramică ovală. Adică părţile cele mai înalte le-am aşezat în centru şi de o parte şi de alta am ordonat descrescător restul de blaturi. O fost grozav că deja am umplut vasul cu blaturi făr de creme, ceea ce înseamnă că am luat-o de la capăt tăind pe orizontală pentru subţiere, adică exact ce nu mă pricep să fac.

5. Am lipit bucăţile de semicerc alternativ cu cremă de brânză, cremă de ciocolată albă cu frişcă şi gelatină (nu fu cea mai fericită alegere, la lipire jumătate din cremă o curs – dar fu gustos şi grozav primit de pretenţioşii mei pentru care tort înseamnă blat însiropat, cremă cu unt). L-am înfăşat strâns în folie şi l-am dat la rece vro 8 ceasuri că eram cu alte trebi. De mare folos mi-o fost să se nimerească vasul oval potrivit pentru aşa operaţiune.

6. După întărirea cremelor am avut în faţa ochilor un tort bogat în denivelări. Am topit ciocolată neagră cu frişcă lichidă, am bătut-o, lăsat-o la rece, iară bătut-o, iară lăsată la rece, exact ca la trufe, de vro 3 ori şi apoi l-am îmbrăcat tot cu ganachele ăsta. Şi iară la frigider pauză de vro 2 ceasuri.

7. Ora 8 o sosit. Opt seara. Am ratat o primă doză de pdz din cauze de prea mult colorant şi prea puţină elasticitate. Vroiam un ou roşu. 

Ora nouă o sosit pe televizorul din bucătărie cu slujba de la Vatican. Am făcut o nouă doză de pdz rozalie ca-n oul original. 

Şi am început decuparea de flori. Decupat pdz, scos floarea cu scobitoarea, umezit floarea, lipit floarea împunsă cu ustensila. 113 flori făr de ejector au ajuns pe tort. N-am cantitatea exactă a celor căzute pe gresia cea mov. Vro 15-20.  Apoi, lipit bombonele or doar fondant pe fiecare floricică (aproape pe fiecare) şi frunzuliţe. Încercat o primă fundă mare, reuşit parţial o primă fundă mare. Era ora trei, 3 dimineaţa, când l-am împachetat pentru drumul cel trenos.

8. O avut 2 kile jumate şi 30x20 cm – vro juma de kil fu pdz şi fondant.

Iubesc nopţile de Înviere, cele ale copilăriei când era singurul moment în care puteam lipsi noaptea de acasă, apoi cele ale adolescenţei cu dezlegare pentru  urcat muntele la mănăstire şi coborât cu Lumină.

Noaptea aceasta începută cu Papa pe televizor şi sfârşită în bucuria clopotelor şi a cântărilor   intrate pe fereastra deschisă de la biserica din apropiere îmi e  una dintre cele mai splendide linişti ale  Învierii de le-am trăit io pân amu.