Covrigei magici

       Cel de al doilea pas făr de ulei, zahăr,  făină pe drumul paradei "Dulce Românie" găzduită în octombrie de Crisa  îi ăsta al covrigeilor de poveste.
Am început joaca de la reţeta magică din urmă cu 2 ani a Oliviei Steer (d'aia nu exagerai nici cu de poveste, nici cu magici). Joacă pentru că ratînd cele două încercări  anterioare consecutive, asta era şi reuşită şi garantată. N-am respectat reţeta originală întrutotul nici prima dată, nici amu când o trebuit să renunţ la grâul încolţit (Crisa, aveam dezlegare la ăst grâu?!).

Am pornit cu:
- o portocală (coaja răzărită + 100 ml suc)
- 250 gr migdale + nuci + alune
- 250 gr prune uscate + curmale + coacăze negre deshidratate
- scorţişoară

Ziceam că de la portocală fu nevoie de 100 ml suc şi coajă. Nucile le-am uscat olecuţă la cuptor şi apoi le-am măcinat. Fructele uscate împreună cu sucul le-am blendurit. Din astea toate am obţinut o compoziţie omogenă, uşor lipicioasă, pe care am ţinut-o un ceas în frigider pentru întrepătrunderi aromoase.

După un ceas am decupat jumătate din aluat  cu un cerc, ăstora le-am scos mijlocul cu o ţeavă de plastic, cealaltă jumătate cu forma de covrigei.
N-am mai folosit susan, vroiam tot din nucile mărunţite pentru tăvălire da-mi fu teamă că se ard. Cele două testate de probă o dovedit că m-am înşelat.

Covrigii aşezaţi în tava acoperită cu hârtie i-am copt 15 minute pe o parte şi 15 pe cealaltă la cea mai mică treaptă a cuptorului pe nivelul cel mai de sus. Tot din teama să nu-i ard,  i-am perpelit pe ambele părţi câte puţin, deşi aveam experienţa anterioară cu o singură parte.

După răcire i-am pensulit olecuţă cu miere ca să-mi ostoi şi pohta cu tăvălitu prin nuci.

Îs minunaţi, ceea ce e drept că nu mai trebea scris!
Dulci, uscaţi la exterior şi cu interior moale, o grozăvie.
Bine că începe postu'!