Cozonac cu migdale şi caise

Am pornit de la reţeta cozonacului de post cu vişine. Aveam caise. Apoi, mi-am amintit de mama care folosea lapte prins la frământat. La sfârşit, m-am împiedicat în fulgii de migdale.

Pentru un cozonac în tava de 30x10 cm:

◘ 450 gr făină

◘ 150 ml lapte

◘ 100ml iaurt

◘ 100 gr zahăr

◘ 1 plic drojdie uscată

◘ 50 gr unt

◘ sare

Umplutura:

◘ 500 gr caise

◘ 2 plicuri zahăr vanilat

◘ 30 gr zahăr

◘ 50 gr fulgi migdale

◘ 30 gr cacao

◘ 25 ml ulei

1. Se încălzeşte laptele dulce, în el se pun  la topit untul cu zaharul şi sarea.
2. Se amestecă granulele de drojdie cu făina cernută.
3. Iaurtul se adaugă peste laptele cald.
4. Peste făină se toarnă uşor laptele călduţ şi se amestecă, la început cu lingura de lemn, apoi se frământă cu mâna până se desprinde de pereţii vasului.
5. Se acoperă c-un ştergar şi se lasă la crescut 1 oră.

6. Se pregăteşte umplutura amestecând cacao cu zahărurile şi uleiul. Eu tot aci am pus şi migdalele. Se taie caisele.

7. Aluatul crescut se întinde foaie pe blatul uns cu ulei. Ideal ar fi să aibă o lăţime dublă lungimii tăvii, aproximativ 50-60 cm.

8. La unul dintre capete se întinde jumătate de umplutura cu cacao peste care se aşează jumătate dintre feliile de caise. Se împătureşte doar capătul umplut.

9. Peste împăturitură se reiau paşii cu uns cacao, aşezat caise şi iară se acoperă cu aluat.

10. Capetele exterioare se aduc spre interior.

11. În tava unsă cu unt şi presărată cu pesmet se aşează cozonacul cu ale sale margini îndoite în partea de jos. Se lasă la crescut iară până atinge  nivelul de sus al tăvii. La mine fu în 5 minute.

12.  Eu l-am copt 5 minute la foc mediu şi apoi 25 la mic în cuptorul preîncins.

13. Când nu s-a mai lipit de scobitoare l-am uns cu miere diluată cu apă. După 5 minute de răcorit în tavă l-am scos pe blat de lemn.

După ce că habar n-aveam pe cine iubesc mai mult, p’ăla cu vişine or p’ălălaltu cu prune, amu s-o mai născut şi  ăsta caisitu!

Aveam de dăruit cu bogdaproste pentru un 34 din ceruri.

Am risipit cele 6 coşuleţe ce le gândisem vanilate şi caisite, am cumparat unele milimetrice, tot 6,  cu 4 lei.

Apoi, mi-o revenit în faţa ochilor reţeta Crisei de la cozonacul de post. Perfectă gândului meu de înseninat bătrâni poftitori.

Îţi mulţumesc A. că mi te păstrezi în toate clipele-n care tre să pricep că şuturile-n fund or în  inimă nu-s deloc sfârşituri şi-ţi sunt recunoscătoare pentru mulţumescul tău fericit de astă noapte. Mi-s lacrimi doar pentru că mi-i olecuţă dor, ca-n mă dori.