De ce astă carte
- A doua carte a lunii ianuarie, anul 2025, fu Îți place mai întunecat. După ce am terminat de citit 750 de pagini din Chiajna din Casa Mușatinilor, m-am aruncat entuziasmată pe 600 de pagini de Stephen King. Atât de eficient a fost cantonamentul anterior, încât am terminat Îți place mai întunecat în doar câteva zile, parcă patru.
N-am nicio explicație pentru cum se face de întregul an 2024 nu am citit nicio carte de Stephen King. Cel puțin 10, poate chiar 15, mai am în biblioteca lui B. necitite. Stau bine cu aproximatul. Le-am numărat acum: fix 25 mai sunt în așteptare. Și dacă tot m-am pornit cu socotitul, de n-am greșit, 19 sunt în teancul terminatelor. Toate-s adunate pe raftul ACESTA (cu excepția celei mai frumoase dintre ele: Despre scris. Autobiografia unui meșteșug - citită în 2023 și încă nedefilată pe blog).
Făr de legătură cu nimic: nu mă-nteresează să văz ecranizările cărților sale, oricât ar fi ele de celebre. Deși tre să recunosc că Închisoarea îngerilor și Culoarul morții sunt printre filmele mele preferate. O fi o coincidență că dintre toate textele sale, Stephen King consideră că doar cele două care au inspirat filmele (de zic de ele) sunt singurele apropiate de perfecțiune?
Colecția noastră Stephen King adună deja 44 titluri publicate în limba română, dar nu este completă. Are omul ăsta un ritm de a scrie mult mai mare decât al meu de a cumpăra. Față de viteza cu care citesc, nici nu există termen de comparație. Pe de altă parte, chiar nu-mi doresc s-o lichidez prea repede. Mi-i întotdeauna soluție salvatoare pentru momentele în care nicio altă carte nu se lasă citită.
Mi-o dat B. o informație acum de m-o năucit. La începuturi, Stephen King a publicat și cu pseudonimul Richard Bachman pentru că nu-și dorea ca piața să fie saturată de numele său real. În 1985 a dezvăluit secretul, dar a continuat să publice folosind și acoperirea. Pare-se că-s opt titluri în total sub această semnătură și că patru dintre ele au fost traduse și la noi.
**** Patru povestiri de cinci steluțe, altele opt cu ușoară penalizare
După ce i-am citit Despre scris. Autobiografia unui meșteșug, care e în teancul restanțelor de multă vreme ziceam, m-am îndrăgostit pentru totdeauna de autorul acesta. Deși am fost fascinată de la primele întâlniri cu scriitura sa (Cimitirul animalelor, Misery, Shining, Carrie), următoarele volume parcă prea rar s-au mai ridicat la nivelul celor dintâi. Apoi i-am aflat mărturisirile despre importanța pe care o acordă poveștilor și personajelor secundare și am început să mai potolesc ochiul critic și să mă bucur mai mult de lecturi, fie ele și de necinci steluțe.
Ceea ce-mi place foarte mult la volumele publicate de Stephen King este Jurnalul de scriitură de la finalul acestora. În ele, creatorul menționează câteva detalii ale parcursului poveștii, de la prima clipă-n care i s-o năzărit ideea centrală pân la capătul la care l-or dus personajele. Doar la Eric-Emmanuel Schmitt am mai găsit destăinuirile acestea. Din păcate, Schmitt le publică doar în ediția a doua a cărților și n-am cum controla întotdeauna accesul la ele. Cu riscul de a afla multe dintre detaliile importante ale scrierilor, oricât m-aș strădui, nu pot să nu citesc Jurnalul (Postfața) înaintea multora dintre povești. Se mai pierde la unele din suspans, dar esențial pentru mine devine procesul scrierii, laboratorul creativ și mai puțin produsul final.
Cântecul lui Leonard Cohen din care m-am inspirat pentru titlul acestui volum este You Want It Darker. Îmi cer scuze că am schimbat verbul.
De văz corect în pagina de descriere, Îți place mai întunecat a fost lansată în 2024, an în care a apărut și în România. Mă lămurește Google că lansarea internațională a avut loc simultan cu cea de la Nemira! Omul ăsta e născut în 1947 și prima carte i-a apărut în 1974 (Carrie). 50 de ani de scris fabulos! Aproape anii mei de viață.
12 povestiri cuprinde Îți place mai întunecat. Lungimile textelor diferă de la câteva pagini, sub 10 pentru unele dintre ele, până la mult peste 100 pentru altele. Deși doar cinci sunt inedite, șapte au mai fost publicate, pentru România toate-s nou-nouțe.
În prima dintre ele, Două pramatii cu talent, se urmărește viața a doi bărbați, buni prieteni - gemenii gunoieri, care, până la vârsta de 40 de ani, nu și-au îndeplinit marile vise. Unul își dorește să devină un romancier de succes, iar celălalt un pictor cunoscut în întreaga lume. Însă, la un moment dat, carierele lor bubuie și devin superstaruri instantaneu. După moartea scriitorului, fiul acestuia descoperă motivul misterios al succesului celor doi. Deși mi-o plăcut mult titlul și construcția, dezvăluirea misterului m-o lăsat rece. Prea mult SF pentru gusturile mele. Este singura dintre povestiri căreia i-am acordat doar trei steluțe. Umor, emoție, personaje bine închegate, dar m-am simțit foarte trădată de finalul care a fost tras mult pe arătură. Nu-i deloc cea mai slabă dintre cele doișpe, dar cum fu prima citită, așteptările-mi erau pân la extratereștri.
Al cincilea pas este povestirea cu numărul doi și prima căreia i-am acordat cinci steluțe. M-o durut sfârșitul nedrept, crud. Pur și simplu nu-l luasem în calcul și l-am încasat din plin. Un bătrân pensionar, văduv întâlnește un tânăr într-un parc. Acesta îi cere ajutorul, fiind alcoolic și membru al Asociației Alcoolici Anonimi. Se află la Pasul 5 al programului. Etapă care presupune recunoștința față de Dumnezeu, față de sine însuși și față de alt om. Ce se petrece în doar unșpe pagini este atât de intens și de cinematografic! Ce dacă povestirea este închinată Răului?! Cu atât mai splendidă execuția. Al cincilea pas este piesa (una dintre puținele) integrată complet în conceptul Îți place mai întunecat.
Urmează șapte povestiri cărora le-am acordat subiectiv doar patru steluțe. Fie nu m-a prins contextul fantastic, fie sfârșitul (pe baze de bunătate, iubire) nu m-a impresionat, ba chiar m-a frustrat.
Willie cel nebun explorează modul în care mintea umană poate fi afectată de singurătate. N-am idee care mai sunt teoriile privind Răul din oameni. O simplă defecțiune de producție sau un buton sărit de pe șine în urma unui eveniment puternic traumatic. Willie e un puşti ciudățel, pasionat de lucruri morbide. Își dorește să fie de față la moartea bunicului său, bolnav de cancer în stadiu terminal. Are o relație foarte strânsă cu bunicul. Este singurul din familie cu care bătrânul poartă animat dialoguri. Pe când băiețelul pândește ultima suflare, surpriză! Acum mi-o amintesc ca pe o povestire extrem de faină (adică înfricoșătoare), nu știu de ce am penalizat-o. Are toate detaliile unei scriituri de cinci steluțe, de la ce m-oi fi luat?
Coșmarul lui Danny Coughlin este cea mai lungă dintre povestiri. Aproximativ 180 de pagini pentru un coșmar, două pe îndelete. Este unul dintre cele mai complexe texte ale culegerii. De-ar fi fost și deznodământul pe măsura intrigii! Un bărbat se confruntă cu coșmaruri terifiante, care nu doar îi afectează viața de zi cu zi. Visele cele negre se adeveresc în realitate și viața devine extrem de complicată și de periculoasă.
Poate cel mai interesant dintre personajele cărții apare în această scriere polițistă. Nu-i cel mai important dintre eroi, da-i de neuitat detectivul cel special. Cum ar fi să aibă cineva un vis premonitoriu? Un vis care să-i indice unde ar fi îngropat un cadavru? L-ar crede cineva, sau ar zice toți că el e ucigașul?
Finn are ghinion cu carul. Când este luat prizonier în locul unui tânăr îmbrăcat asemănător, nenorocul atinge culmile. De astă dată finalul a mai salvat puțin dintr-o povestire altfel nici prea-prea, nici foarte-foarte. Deși are doar 25 de pagini, cum se petrece un singur eveniment, păru lipsită de acțiune.
Pe drumul spre Hanul Topoganului este iară o povestioară grozavă, excepție finalul previzibil. Ce construcție impecabilă pe doar 20 de pagini! Îmi tremură și acum chiloții pentru personajele sale bune. Că pe alea rele, ucide-le-ar toaca sau Stephen King!
Ecranul roșu am uitat deja despre ce fu, ceva cu puterea Altora de-a ne controla simplu, prin telefon. Am recitit, mi-am amintit. E una dintre povestirile cu penalizare, care o avut o răsturnare grozavă de situație la final. Anticipat, dar grozav.
Expertul în turbulențe este din sertarul poveștilor inedite, captivante, speciale, dar cu final fâsâit. Un pilot este cunoscut pentru abilitățile sale excepționale de a gestiona situațiile dificile și turbulențele în timpul zborurilor. Este cunoscut la nivelul organizației secrete în care activează. Într-o zi, este confruntat cu cea mai mare provocare a carierei sale atunci când un zbor de rutină devine extrem de periculos din cauza unei furtuni violente. Pe măsură ce încearcă să mențină avionul în siguranță, expertul știe că există forțe supranaturale care influențează evenimentele. Frica or Curajul va salva viețile pasagerilor? Or, dimpotrivă, nu există cale de scăpare? Capătă loc și credința în astă ecuație?
Laurie explorează tema doliului, vindecarea și legăturile emoționale. O combinație olecuță mai bine dozată de realism și supranatural. Ș-apoi Laurie e o cățelușă, cum să n-o iubești?
Șerpii cu clopoței am notat-o cu cinci steluțe și nu știu să spun ce loc ocupă în top patru. Revine în ea un personaj apărut în Cujo. Ceea ce puțin m-o nedumerit. Mi-l aminteam bețiv în timpurile alea. În astea jură că n-o băut niciodată. Mai c-aș reciti romanul doar ca să verific de s-o-nșelat Stephen King. Din textul de pe blog n-am înțeles decât că în momentul scrierii, Stephen King însuși era alcoolic. Probabil celălalt personaj masculin din Cujo a primit talentul acestuia.
În Posfață, autorul dezvăluie punctul de plecare: într-o plimbare a dat pe drum peste două figurine din plastic verde, cu căciulițe roșii. Erau plasate de o parte și de alta a drumului. De fiecare era agățat un indicator pe care scria REDUCEȚI VITEZA! LOC DE JOACĂ. Ce coșmaruri o inventat pentru cititori și personajele sale pornind de la cele două figurine nici cu mintea nu gândești. Deși nu este cel mai violent text, este cel mai bântuitor oricât te-ar îngrozi or nu șerpii. Ce să mai zic de-s sute, chiar mii și toți cu clopoței. Că-n mijlocul lor ajung doi gemeni de patru ani chiar nu mai pomenesc. 100% Stephen King în teroare și suspans. Ce-mi place când sunt reînviate personaje din alte romane. Parcă primesc vești noi despre oameni dispăruți făr de urmă. De-aș fi Stephen King, aș scrie o serie nouă pentru protagoniști vechi. N-aș face excepție, de-a valma și îngeri și demoni. Nu-s Stephen King însă.
Visătorii și Omul cu Răspunsurile, ultimele două povestiri sunt și preferatele mele. Posibil ca Visătorii să ocupe la foarte mică distanță locul 1. Întors din Vietnam, Will Davis își pune-n practică talentul la stenodactilografie căpătat în anii mulți de studiu alături de sora sa. Primește, conform supra calificării sale, o slujbă de secretar în casa unui savant care începe tot felul de experimente stranii. E vreo secundă el însuși în pericol? Există vreo cale de a se salva? He, he, ce de răspunsuri întunecate oferă Visătorii!
Omul cu Răspunsurile o-nceput a o scrie la 30 de ani. A abandonat-o tot atunci. A finalizat-o la 75 de ani. Vrei să știi ce-ți rezervă viitorul? De afli că urmează perioade negre, mai vrei să trăiești? Plătești Omul care are toate răspunsurile lui Ce urmează în viața ta? Îi dai crezare? Acum îmi dau seama că-i singura scriere dintre cele patru premiate cu coroniță care nu are în ea elemente întunecate. Ideea fu originală, curgerea lină, mai că lipsește din ea taman Stephen King.
Îți place mai întunecat nu-i atât de lipsită de lumini după cum promite titlul. Câteva dintre povestiri au un happy-end care bate telenovelele. Chiar și de textele sunt scurte, chiar foarte scurte, scriitura lui Stephen King este ușor recognoscibilă. Efectiv parcă a cuprins esența unor mari 12 romane într-un singur volum. De-aș putea alege, aș paria pe povestiri. Chiar de firul pe care-l derulează este dezamăgitor, știu că nu tre să parcurg 500 de pagini pentru a căpăta deznodământul. Nu pot merge pe decizia aceasta pentru că romanul (de foarte mare întindere) îi domină opera. Chiar mă gândeam acum că la niciuna dintre cele 12 povești nu mi-aș fi dorit o desfășurare mai amplă a forțelor. La cele de cinci steluțe, chiar nu!
Mai poți crea ceva nou pe aceleași teme pe care calci de juma de secol?! Mărturia lui Stephen King pentru un răspuns afirmativ este cartea de astăzi. Or fi adeverite și multe dintre criticile ce i se aduc: că nu-i profund, doar popular, că unele dintre elemente se repetă adesea, că scrie cărămizi de cinci kile când le-ar putea scoate la jumate din pagini. Dar nimeni nu-i poate nega capacitatea de a crea lumi și personaje. Măiestria în a dezvolta suspans și groază și de a nu exclude emoția când pornește pe drumuri întunecate.
Despre steluțe
Nu toate povestirile au fost de cinci steluțe ziceam. Dar, datorită celor premiate, n-am lăsat cartea din mână. S-au nimerit fainele a fi unele dintre cele mai lungi ș-am ajuns să nu mă opresc pân nu le-am gătat dintr-o suflare, chiar de numărul paginilor sărea bine suta.
Pentru că m-am gândit de când am început cartea că-mi va fi greu să acord la final o singură notă pentru toate cele 12 părți distincte, am ales să le evaluez pe fiecare în parte în timpul lecturii. Bilanțul este: trei steluțe - prima povestire a culegerii, patru steluțe - șapte texte, cinci steluțe - patru dintre povestiri.
Cam toate firele m-au prins. Când subiectul a devenit extra fantastic, am fost dezamăgită. Din fericire, doar prima dintre povestiri n-a fost credibilă. La cele de patru steluțe, finalul n-a fost năucitor. Oricât m-am gândit la sfatul lui Stephen King: accentul cade și pe personajele și drumurile secundare, mi-aș fi dorit un deznodământ care să mă lase făr de grai.
Cele patru mini scriituri de cinci steluțe au fost așa cum le zice și diploma: aproape desăvârșite. Poate că protagonistul luat separat sau tema or sfârșitul n-au fost spectaculoase întotdeauna, dar rezultatul general clar a fost Stephen King d' ăla bunu'.
- Îți place mai întunecat de Stephen King, traducere din limba engleză și note de Ruxandra Toma, editura Armada, 2024, 589 pagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu