▼

miercuri, 21 februarie 2024

PĂPUȘA DE PORȚELAN

De ce astă carte

Am ajuns la ultima carte ascultată-n 2024 despre care nu am scris până acum. Are numărul 12. Mai îs restante 3 bucăți de la finele lui 2023.  După 3 luni de abonament totalul arată 32 de romane în format audio. Cum mi-s răcită și făr de puteri pentru alte trebi, sper să le gat măcar pe astea în zilele ce vin. Volumele tipărite îs făr de număr adunate în teancul ce așteaptă defilarea.  

Dacă nu mi-am notat, nu am nicio idee cum am ales de pe drumuri Păpușa de porțelan  în vacanța din ianuarie. Posibil să-mi fi dorit să mă-nervez pe vocea Ralucăi Moianu.  Poate că titlul fu cel interesant. 


**** Povești în povești, matrioști narative

Rosie este studentă la Oxford. Logodnicul său este membru al unei familii de vază. Cu mama nu a avut o relație prea grozavă. După ce a fugit din Moscova, cu 10 ani în urmă,  doar cu Rosie și o colecție de păpuși, femeia a trăit într-o lume a ei, a excentricității și alcoolului. A spus și scris pentru sertar povești greu de înțeles de către Rosie, fie ele personale or politice. Tatăl și sora mai mare,  Zoia îi fuseseră executați făr de explicații. După moartea mamei, Rosie își dorește foarte mult să părăsească Londra,  să cunoască istoria familiei și să afle răspunsuri la întrebările care o frământă. 

Planetele se aliniază pentru cea mai mare dorință a lui Rosie când este acceptată să însoțească în Rusia un profesor universitar,  care pregătește o lucrare despre ultimul bolșevic.  

După acest prim plan al zilelor noastre, 1991, mai există un al doilea. Tonia este o tânără extrem de frumoasă,  soția unui nobil care colecționează piese de artă unice și valoroase.  În timp ce soțul o neglijează apare Valentin, care ține discursuri împotriva sistemului politic. Suntem în Leningradul lui Stalin, anul e 1917. Cât se complică din astă cauză viața Toniei, nu poci zice, dar nici nu-i prea greu de anticipat corect. 

Cum se intersectează destinele celor două protagoniste, căci sigur se ajunge și la asta,  rămâne de aflat din volumul lui Loesch. Dezvălui doar, nicio surpriză, că minciuna și doar frânturile de adevăr, durerea nespusă și nevindecată, nesiguranța, moartea, revolta, pierderea, abandonul, toate traumele se transmit generațiilor următoare de mame, fiice și nepoate timp de un secol și mai bine. 

Faptul că te-ai întors acasă, spune, o să înceapă să doară. Pentru că te întâlnești cu sinele tău din trecut. Și unul trebuie să îl ucidă pe celălalt.

Deși eu nu am scris nimic despre protagoniștii bărbați, aceștia există. Unii dintre ei au fost inspirați de personalități  reale, cum ar fi Aleksandr Soljenițîn model pentru profesorul - scriitor Alexei. Detalii istorice reale  au fost preluate în Păpușa de porțelan ca atare or  s-a țesut în jurul lor. Nume de locuri, clădiri, poezii și basme rusești toate-s însușite de Loesch în numele Păpușii de porțelan. 

E foarte frumoasă construcția gândită de autoare. Când pare că ai aflat marea poveste, o alta mai mică se pitește în ea. Când ai și tabloul acesteia, zici tu complet, descoperi că de fapt încă știi prea puține. Când spui că s-o gătat filele de dragoste, se ițesc unele polițiste. Când auzi verdictul, romanul continuă cu  fragmente de istorie autentică. Când s-o gătat o intrigă, alte șapte capete răsar. Ș-apoi n-am pomenit nimic despre magie, alegoric și straniu.  Dar există și ele. Kristen Loesch dezvăluie la final că Păpușa de porțelan este un  roman despre povești ascunse printre rânduri. Eu cum abia am ținut pasul cu cele multe aflate la vedere, n-am descoperit niciuna secretă.  


Despre steluțe

Când aflu că un roman este primul scris de autor, tind să înmulțesc steluțele. Nu este cazul Păpușii se porțelan. Povestea m-a prins, am fost curioasă care-i sunt adevărurile de la final,  făr să-mi pierd răbdarea și să mă-mpotmolesc printre zecile de fire posibile. Am reușit chiar să-mi potolesc pronosticurile și să primesc povestea în ritmul ei. Ca și-n cazul altor volume de 4 steluțe, singura motivație a penalizării este lipsa emoțiilor extreme. Nu fu chiar o lectură liniară, ceva coborâșuri în durere și urcușuri în frumusețe fură, dar prea puține pentru a justifica o coroniță de 5 steluțe pline. Cumva prea puțin am empatizat și cu Rosie și cu Tonia, în topul meu fiind personajele masculine, fie ele pozitive or negative. 


  • Păpușa de porțelan de Kristen Loesch, narator Raluca Moianu, durata 10h33m. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu