▼

vineri, 23 februarie 2024

DE VORBĂ CU CRIMINALII ÎN SERIE

  • Mi-s în continuare răcită ș-am o singură dorință: să lichidez restanțele la volumele ascultate în cele șase săptămâni de abonament din 2023. Au fost 20, or rămas două nepovestite. De defilez azi cu ai domnului Berry-Dee criminali, nici nu-mi vine să crez, ajung la capăt: un singur roman. Și ce roman cândva în programul viitor! 


De ce astă carte

Nu știu câți ani or trecut din secunda-n care pe televizor mi-o apărut întâia dată un canal de crime. Posibil din 2019, de când lucru făr de carte de muncă în casa cea nouă. Atunci s-o fi ițit și  nici azi n-o mai dispărut. Îmi amintesc că la un moment dat, aveam cablu de la Telekom, n-or mai apărut pe ecran crimele. Jale mare, direct la Orange s-o mutat abonamentul. Ș-am primit două canale specializate pe tema mea preferată. 

Că printre primele cărți ascultate fu în aste condiții De vorbă cu criminalii în serie, n-aș zice că mai poate surprinde. 

 

***** La taifas cu mari criminali 

Nu știu cum să scriu despre cartea asta  ascultată de mine în 9 episoade în decembrie trecut. Mi-aș dori să atrag spre ea cât mai mulți cititori, chiar de nu-i o temă confortabilă or la-ndemână, posibil și interesul să lipsească cu desăvârșire pentru genul acesta de lucrări. De-nchidem ochii și urechile realitățile acestea atroce nu dispar. 

În fiecare caz în parte prefer să aprofundez, să cheltuiesc enorm de mult timp pentru a afla calitățile unice ale fiecărui individ, decât să îi depersonalizez cu generalități pe baza fărădelegilor lor. În timp ce încerc să empatizez cu subiectul documentării mele, am întotdeauna grijă să nu-l compătimesc până într-acolo încât drama lui să ajungă să se joace în mintea mea. Este un exercițiu continuu de echilibru între identificare și analiză. Pentru a afla ceva de la o persoana trebuie să te pui în locul ei, să-i urmărești șirul gândurilor și să-i simți emoțiile; dar, în timp ce-i urmărești gândirea adeseori disfuncțională a subiectului tău, cel puțin în anumite limite, nu devii niciodată ca el. Rămâi tu însuți. Te poți apropia o vreme, destul de mult încât să îți faci o părere despre aceste idei și sentimente adesea străine, dar trebuie să te retragi întotdeauna pentru a-ți restabili integritatea propriilor granițe morale și mentale.

Când privesc o oră televizorul în așteptarea rezolvării unui caz de crimă, aproape că nu mă interesează vinovatul și sentința. Aștept să aflu de ce. Extrem de puține sunt cazurile în care se încearcă explicații pentru de ce, pentru ce rotiță e sărită de pe șinele normalului. 

Conform FBI, 70% dintre criminalii în serie au trecut printr-o traumă la un moment dat în copilărie.

Deși li se spune monștri, diavoli  pentru ca mintea noastră să le poată cuprinde faptele odioase, pentru mine îs tot oameni, nu-i descalific din oficiu.  Cred că asta o-ncercat și autorul.

La fel cum pomul viu își păstrează miezul de la început, în miezul fiecăruia dintre noi este Copilul care am fost odată. Acest Copil constituie fundația a ceea ce am devenit, a ceea ce suntem și ceea ce vom fi. 

O parte din lucrarea sa e dedicată analizei modului în care funcționează creierul unui criminal (în serie), care a fost drumul parcurs până-n momentul în care omenosul a dispărut din el cu desăvârșire.  Cum era în copilăria timpurie, cum sunt părinții, ce traume a adunat? Cum s-a petrecut prima crimă, de ce, emoțiile, explicațiile care-i sunt?  

Aceasta este dimensiunea cărții care m-a atras. Pe lângă interviuri și istorii personale, cercetarea psihologică, explicațiile medicale, genetica. Și mai este o latură, care adesea este atinsă și în filmele de pe televizor: există nedreptate în sistem, se fac greșeli, unele colosale. Mita, indiferența, politica pot avea ca rezultat eliberarea unor criminali, care vor continua fără doar și poate omuciderile. 

CartiMemorii jurnale

Cei mai diabolici oameni din lume își spun povestea: „De vorbă cu criminalii în serie”, de Christopher Berry-Dee

de Delia MarcCuvinte potrivite și pentru volumul de față semnat de Christopher Berry-DeeMi-am pus întrebarea: cine este autorul, de ce s-a îndreptat către un astfel de subiect și în cel fel l-a abordat și cum a simțit asupra sa încărcătura psiho-emoțională a acestei întreprinderi după ce i-a cunoscut personal pe abominabili, , cum le-a cîștigat încrederea și acordul să se dezvăluie în fața sa, cum a relaționat cu ei, cum a vorbit cu ei în mediul instituțional corecțional, cum a intrat în universul lor mintal hidos răsfrânt în convorbiri față în față sau în slove așternute în scrisori. Poate au fost ultimele cuvinte ale unora dintre cei mai nemiloși criminali din lume. Pentru ca noi, ceilalți, să înțelegem pericolul neînțeles, să încercăm să ne apărăm, să vărsăm o lacrimă pentru victimele acestora, dar și pentru ei – criminali-victime care ar fi putut să fie oameni în alte condiții date.Am aflat că este expert în materie, cu peste douăzeci și cinci de ani experiență, că ”s-a născut in Winchester, Hampshire, că este fondatorul și fostul director al Institutului de cercetări criminologice (CRI) și fost editor și redactor-șef al The Criminologist, un jurnal foarte respectat pe probleme legate de toate aspectele criminologiei din aplicarea legii la psihologia criminalistică. (…) Printre cărțile sale recente, Talking With Psychopaths and Savages , cel mai bine vândut titlu al crimei adevărate din Marea Britanie din 2017 și Talking With Female Serial Killers. (…) A intervievat și a interogat peste treizeci dintre cei mai cunoscuți ucigași din lume – în serie, în masă și o singură dată. El a asistat, de asemenea, în investigații penale în Rusia și Statele UniteȘi iată răspunsul lui Christopher Berry-Dee, care ne spune: ”În fiecare caz în parte prefer să aprofundez, să cheltuiesc enorm de mult timp pentru a afla calitățile unice ale fiecărui individ, decât să îi depersonalizez cu generalități pe baza fărădelegilor lor. În timp ce încerc să empatizez cu subiectul documentării mele, am întotdeauna grijă să nu-l compătimesc până într-acolo încât drama lui să ajungă să se joace în mintea mea. Este un exercițiu continuu de echilibru între identificare și analiză. Pentru a afla ceva de la o persoana trebuie să te pui în locul ei, să-i urmărești șirul gândurilor și să-i simți emoțiile; dar, în timp ce-i urmărești gândirea adeseori disfuncțională a subiectului tău, cel puțin în anumite limite, nu devii niciodată ca el. Rămâi tu insuți. Te poți apropia o vreme, destul de mult încât să îți faci o părere despre aceste idei și sentimente adesea străine, dar trebuie să te retragi întotdeauna pentru a-ți restabili integritatea prorpiilor granițe morale și mentale”Unii dintre ei acești diavoli au fost supuși bullyngului în anii școlii, abuzurilor în familie și mai apoi în societate – ajungând la o formă de Dissociative Identity Disorder (DID) – ”afișând două seturi complet diferite de atitudini și de emoții” – alții au dezvoltat personalități schizoide, alții au posedat serioase abilități manipulatorii-psihologice în a-și căuta și atrage victimele în lațurile atent elaborate. Alții au avut probleme acute fiziologice – un satiriazism dublat de un sadism sexual incontrolabil, plus o personalitate antisocială – toate acestea lucrând sub senzațiile unui ”hipotalamus care declașează adesea reflexiv și fără grija sau înțelegerea consecințelor”. Victimele lor au fost cu precădere femei. Cauza? Dorința și impulsul de a se răzbuna pe femei. Unul dintre personajele sinistre ale acestei galerii declară chiar: ” Când omori o femeie e ca și când ai omorî o găină. Amândouă cârâie
Era nevastă-mea de drept și am crezut că se întâlnea cu un negru, așa că am oprit-o pe stradă… Am dat-o cu capul de un stâlp și am ținut-o cu fața într-un canal de scurgere până a murit. Apoi am încercat s-o dau la porci, s-o mănânce.
30 de interviuri cu periculoși criminali în serie scriu editorii că a obținut Berry-Dee. Formatul pe care l-a ales pentru cei 10 criminali din volumul acesta nu-i prea fericit pentru munca ce se presupune că a depus-o. De m-aș uita o zi pe programul de crime și ei ar fi subiecții zilei, de m-ar mai completa și  Google pe ici, pe colo, nu mi-ar lipsi la final prea multe dintre informațiile promovate a fi fost obținute în exclusivitate.  Nu vreau prin asta a spune decât că am primit câteva cuvinte ale criminalilor alese sigur pentru a șoca, dar foarte puține în raport cu ceea ce presupune un interviu. Deși fu un neajuns al cărții am luat în calcul și că specialistul n-o dorit a le scrie biografiile în cartea sa de convorbiri. 
Pentru o clipă, ochii i-au înghețat. Până cu o secundă mai înainte, un zâmbet rar mascase furia mocnită a lui Shawcross; acum, masca echilibrului mental îi alunecase de pe chip pentru prima dată, iar focul nebuniei ucigașe îi strălucea în ochi în timp ce se chinuia să-și stăpânească pornirile criminale care clocoteau în adâncul lui. Camera de interogatoriu a rămas tăcută ca un mormânt.

Despre cei opt bărbați și cele două femei selectate pentru dosar, nu voi detalia. Puteau fi oricare alți 10, 12, 99,  307. Există un mecanism comun de acțiune, se identifică aceleași cauze? Și unii și alții au omorât. Cristopher Berry-Dee le-o zis cei mai diabolici oameni din lume. Eu nu-l prea crez. Am mai povestit, nu-mi amintesc acum la ce carte, despre Scara Răului. Un profesionist în anatomia răului, Michael Stone, psihiatru criminalist a întocmit o scală pentru a evalua diferitele grade de agresivitate sau impulsuri psihopatice  dezvoltate și manifestate de criminali. 22 de niveluri pe care sunt analizate o serie de variabile care pot determina actele violente: educația, mediul, neurologia. N-o fi ea 100% confirmată științific, e prea subiectiv a determina care-i cel mai rău dintre răi, dar are de departe meritul de a împiedica alăturarea merelor cu perele. Ceea ce sincer Berry-Dee cam reușește. M-o derutat grozav tonurile, nuanțele diferite pe care le folosește pentru a vorbi despre fiecare criminal în parte, când toți cică-s cei mai diabolici, și de-a dreptul șocant fu modul părtinitor, lipsit de empatie și logică în care descrie victimele. 


Am izbutit un ghiveci. Dar, ghici ce?! Nici cartea nu excelează la nivelul organizare. Informații care se repetă or care sunt completate zece pagini mai încolo, se pornește hăis și se ajunge cea. 
Nu ar fi putut spune sau face nimic. Erau morți din secunda în care i-am văzut. I-am folosit. I-am abuzat, apoi i-am omorât. I-am tratat ca pe niște gunoaie infecte. Ce dracu’ vrei să mai spun?

Despre steluțe

Acum, când scriu, îs trecute trei luni de la prima carte ascultată. Am adunat 33 volume în ăst timp. Câteva or durut puternic, încă le port, dar nu a existat nicio experiență care să se apropie de intensitatea lecturii lui Vlad Rădescu.  Nuanțele vocii sale exprimau atât de corect oribilul, dezgustul, abominabilul, sinistrul de nici nu-mi mai trecea de urechi informația comunicată. Adesea simțeam fiori reci pe șira spinării. Ceea ce n-am trăit niciodată în fața televizorului când defilările aveau în centru personajele cărții de astăzi. 

Mi-am propus să-mi comand formatul tipărit pentru o mai bună cunoaștere. De nu era naratorul Vlad Rădescu și experiența pe care mi-a oferit-o interpretarea sa, De vorbă cu criminalii în serie ar mai fi meritat 5 steluțe? Este o întrebare de al cărei răspuns sunt foarte curioasă. 

Nu am idee de este o lucrare confirmată științific, de autorul este specialistul declarat, de diagnosticele și explicațiile sale sunt veridice, spun doar că volumul este Altceva față de ceea ce se publică și ne iese-n cale în viața de toate zilele. E sinistru cu adevărat.

 Când omori o femeie e ca și când ai omorî o găină. Amândouă cârâie.


  • De vorbă cu criminalii în serie de Cristopher Berry-Dee, narator Vlad Rădescu, durata 12h30m.  


Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


➤ Celelalte  350 de volume  despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA. 

➤ Indexarea titlurilor din  2022 - 2024 este AICI. 

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu