Cărțile zic să-l trăim pe Acum, momentul prezent, cu Bucurie. Trece repede și dus rămâne pe vecie. Dacă așa spun învățații, cine-s io să-i contrazic? Clipa aia de-o aștept cu garanția fericirii: marele pot câștigat la Loto, patru copii, vacanța în Patagonia, propria cofetărie, cincizeci de kile, poate va sosi la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.
Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!
*
Văz, îmi zice arhiva, c-am abandonat în noiembrie proiectul ăsta, după 4 ani jumate. Ca la cele mai multe dintre restanțele anului trecut, justificarea e că le-am rezervat provocării 31 de povești pentru 31 de zile din decembrie și taman atunci n-am mai avut vreme de ele.
Ce fu cu emoție-n octombrie nu mai știu. Da-mi amintesc de 19 noiembrie, ziua-n care am împlinit, calculez acuș, 43 de ani. C-o săptămână-n urmă am zis la medicul de ochi făr să respir c-am 42 ca să nu-i cer timpi de calcule.
Azi e ziua lui G. Mă rog, în noaptea asta când eu scriu textul, încă mai e ziua lui G. Arhiva-mi zice, ea-i mintea mea, că primul tort i l-am făcut în 2011. Poate că i-am tortulit și înainte, dar nu aveam blog, deci ioc amintiri. Pentru G. zilele ei de naștere (ș-ale altora) îs speciale. Se pregătește, adună oameni dragi, petrece. În toți anii, nu în unu da și în cinci ba.
Eu îmi amintesc dintâi aniversarea lui 10. Erau mulți colegi de clasă la noi acasă și la un moment dat mama i-o gonit pe toți. Parcă le-o zis că am teme de făcut, ei s-au oferit să mă ajute, dar pân la urmă au executat ordinul plecării.
A doua zi de naștere petrecută cu două prietene bune din liceu fu la 18 ani. Atunci am băut o țuică de-a lui taică-miu. Oribilă!
În prag de 43 m-o-ntrebat B. de nu vreau să mă aniversez ca toată lumea. Nu! Atunci m-o sunat prietena mea Crisa ș-o zis că vine cu tort și de-i petrecere și de nu-i. Păi dacă vin ei, hai să mai chemăm și alți oameni dragi la un ceaun cu borș de pește. O să ne amintim de ziua asta a ta mulți ani, apucă să-mi promită Crisa înainte de a porni la drum. Așa fu, chiar dacă motivele nu ne-ar fi trecut atunci prin minte. Și chiar dacă petrecutele de pe fix 19 le găseam alea mai grave, s-o adeverit că prea curând nu le vom uita.
Mi-o plăcut mult la ziua mea. Cadourile mă stânjenesc, oamenii dragi se străduie, dar nu-i ca și când aș face eu alegerile. Ei bine, de astă dată, daruri mai faine nici eu n-aș fi găsit. Da, cel mai mult la ziua mea mi-or plăcut darurile. Căci noi adunări în jurul ceaunului avem în tot anul, slavă Bunuțului care ne-o aliniat zilele de naștere în tăti lunili!
Altă zi de asta festivă nu va mai fi în următorul deceniu, că nu m-o domesticit nici măcar o bucurie atât de mare.
G., singura scrisoare ți-am scris-o-n 2014. Eu așa-mi amintesc și arhivă nu mă mai poate salva. M-am tot gândit azi pe ce imagine să-ți urez La mulți ani-ul. Am făcut poza de dimineață și abia acum văz cu ce-i. În 2010 mă mutam într-o bucătărie mov pe care am adorat-o. În 2017 am părăsit-o. De închid ochii văd un pervaz mare, o perdea cu buline, două fundițe mov cu care am prins-o în valuri la poale și mulți fluturi mov pe care i-am cusut bulinelor. Asta-n stânga. Căci în dreapta șade dulapul care mi-o picat în cap în săptămâna-n care m-am mutat. Tu aveai două scaune bătrâne și mi le-ai dat să-mi sui dulapul căzut. Eu am cumpărat cu 3 lei o cutiuță de vopsea mov și le-am boit toate canturile. În mijloc era o măsuță pătrată însoțită de două scaune mari, împărătești, albe. I-am cerut croitoresei ca pe o bucată de pânză mov deschis să-mi prindă o panglică violet. Dar va fi ceva foarte urât mi-o răspuns. Urâtul ăla o să-mi placă foarte mult în bucătăria mea cu roiuri de fluturi. După ce a cusut-o mi-o mărturisit că este una dintre cele mai frumoase combinații pe care le-o avut sub ace.
Bucătăria mea cea nouă este mov. Niciodată-n perioada șantierului nu m-am gândit la ce părăsisem. Abia amuș văz că se repetă culoarea. Este mov cu verde. În toate zilele în care mi-am cules decorațiunile am avut în minte combinația celui mai frumos tort pe care ți l-am făcut vreodată, ĂSTA. Căci da, eu așa mi-am ales culorile care să-mi zâmbească-n fiecare dimineață. Mov și verde cum era tortul ăla fain pentru G., când un alt bărbat îmi era jumătate și o altă viață destin.
Să ne trăiești sănătoasă, dragă G.!
Multumesc mult pentru urari, pentru ganduri bune, pentru bucuria de a fi prietena cu mine. Singurul lucru care ma nemultumeste este ca fizic locuim taaaare departe. Multa sanatate si bucurie tuturor. G.
RăspundețiȘtergereCrisa, o zis G. că-ți mulțumește pentru urarea din 2014 ;)
ȘtergereG., suntem doar la 500 de kilometri, că de eram noi cu 300 mai la vest, alții ar fi fost timpii. Și 2000, 3000 se fac mult mai repede decât amărâții ăstia spre est.