N-am gătat defilarea cărților premiate-n 2023, da-i musai să mărturisesc acuș despre coronița lunii ianuarie a ăstui an.
La start fură 11 volume. 9 dintre ele prezentate audio. Toate au primit cel puțin 4 steluțe. Dacă nici statisticile astea nu dovedesc cât de specială e Vânătorii de zmeie...
De ce astă carte
Dacă nu mi-am notat cum am ajuns la Vânătorii de zmeie, nu-mi amintesc. În biblioteca cea infinită cu abonament posibil să mă fi atras titlul, pe care l-am mai întâlnit în recomandări, or poate doar narator Șerban Pavlu.
***** Una dintre cele mai dureroase scrieri din toate vremile și sigur cea mai frumoasă
Amir şi Baba trăiesc în bunăstare la Kabul. Bunăstare e puțin spus, lux și huzur. Doar Amir fiul e un răsfățat, căci Baba tatăl ostenește pentru nivelul de trai atins.
Hassan și Ali trăiesc pe lângă moșia lui Baba. Ei sunt slugile pentru că nu-s afgani puri, paștuni, ci hazara, un fel de corcituri. Cei doi băieți, Amir și Hassan sunt prieteni foarte buni. Au fost alăptați de aceeași femeie. Mama lui Amir a murit la nașterea sa, iar a lui Hassan a dispărut imediat după.
Deși servitorii sunt tratați ca parte din familie, pentru Amir este aproape imposibil să-și asume în ochii lumii, public, prietenia cu Amir. Nu se face să te joci, să înalți zmeie, să numești prieten o slugă.
Pentru că Amir și Hassan sunt tratați în același mod de către Baba, Amir se străduiește să-i câștige atenția numai pentru el, este gelos când are de împărțit momente, timp și cu Hassan, bașca își aude tatăl mărturisind celui mai bun prieten Rahim Kan că are un fiu prea slab, că Hassan îi ia întotdeauna apărarea și că și-ar dori un băiat mai neînfricat, mai puternic, exact ca tatăl lui.
Există un singur păcat, numai unul, și ăsta-i furtul. (…) Când omori un om, furi o viață. Îi furi soției dreptul de a avea un soț și copiilor dreptul de a avea un tată. Când spui o minciună, furi cuiva dreptul la adevăr. Când înșeli, furi acelui om dreptul la corectitudine. (…) Nu există lucru mai păcătos decât furtul.
Până când familia este silită să fugă din Afganistan (invazia rușilor, ascensiunea talibanilor și distrugerea Kabulului) în Pakistan și apoi în America, principala preocupare a lui Amir este să câștige afecțiunea tatălui și să-l îndepărteze de Hassan. Din păcate se întâmplă o tragedie și vindecarea nu mai este posibilă. Remușcările îs destin pentru Amir copil și Amir scriitor de succes.
La vârsta de 12 ani, într-o zi întunecată și rece din iarna lui 1975, am devenit ceea ce sunt azi. […] E greșit ce se spune despre trecut, că poți să îl îngropi. Pentru că trecutul își face drum spre lumină cu ghearele. […] Stând în bucătărie, cu receptorul în ureche, am știut că nu era doar Rahim Khan pe fir. Era trecutul, cu păcatele mele neispășite...
Doișpe ore avu lectura și n-aș greși multe răspunsuri la întrebări despre Vânătorii de zmeie. M-o prins din prima secundă chiar de eram cu trebi între oale ori crengi. E totul atât de cinematografic de nici nu mi-s convinsă că n-am văzut dintâi filmul celor 30 - 40 de ani. Istoria tulbure a Afganistanului, obiceiurile și mâncarea, pruncii și întrecerea zmeielor, sărăcia și opulența, sunit - șiit, durerea și prietenia, ura și curajul, religia, cuvintele în farsi, mi-s toate atât de vii.
...pământul era rece sub tălpile mele goale și deodată, pentru prima oară de când trecusem granița, simțeam că sunt acasă, pe pământul strămoșilor mei. Acesta era pământul pe care străbunicul meu se căsătorise cu a treia lui soție. Ea îi dăruise ceea ce primele două soții nu putuseră – în sfârșit, un fiu! Tot pe acest pământ bunicul meu fusese la vânătoare cu regele Nadir Shah și împușcaseră o căprioară. Mama mea murise pe pământul acesta. Și tot aici mă luptasem eu pentru dragostea tatălui meu...
Despre cum zămislește Hosseini o splendidă poveste din trădare și prietenie, inocență și lașitate, din Istoria unui popor și istoria unei familii, izbăvire și iertare, traumă și vindecare, Sacrificiu și loialitate, rămâne să descopere (dureros) fiecare cititor în parte.
Sunt mulți copii în Afganistan, dar puțină copilărie.
Pentru că povestea este narată de Amir scriitorul mi-o fost incredibil de greu să nu cred că-i un roman autobiografic. Pentru că nu l-am auzit niciodată pe Khaled Hosseini vorbind, pentru mine vocea sa este a lui Șerban Pavlu. Și Baba are același glas. De sub plapuma de unde-mi ascultam povestea ronțăind ciocolată, într-o căsuță magică la poale de munte, îmi fu imposibil să nu crez că-s relatări autentice. Multe or lipsi din țara asta din care oamenii noștri emigrează încontinuu, dar pacea-i o binecuvântare, câtă este, cât timp mai e. Și de n-o fi 100% spovedanie, și nu este, îs atâtea locuri în lumea mare-n care atrocitățile sunt mod de viață și suferința vânătorilor de zmeie pălește.
În Kabul, frica domnește peste tot, pe străzi, pe stadioane, în piețe, face parte din viața noastră de aici, Amir aga. Zilele trecute, am însoțit-o pe Farzana jan la bazar să cumpere niște cartofi și naan. L-a întrebat pe vânzător cât costă cartofii, dar el n-a auzit-o, cred că era tare de o ureche. Așa că ea a întrebat mai tare și, din senin, un tânăr taliban s-a repezit și a lovit-o cu un băț peste picioare. A lovit-o atât de tare încât a căzut jos. Țipa la ea și o blestema, spunând că Ministerul Viciului și al Virtuții nu le permite femeilor să vorbească tare. Câteva zile bune a avut o vânătaie mare, roșie, pe piciorul lovit. Și eu ce altceva puteam să fac, decât să stau și să mă uit cum soția mea este bătută? Dacă m-aș fi luptat, câinele ăla ar fi băgat bucuros un glonț în mine, fără să clipească! Și atunci ce s-ar fi ales de Sohrab al meu?
Ca-ntotdeauna m-am ferit să dezvălui prea multe, zic doar că-i o poveste strașnică despre lumini și umbre, despre căderi și victorii, despre Oameni și oameni. Ș-o să cam doară, dar de ei le pot trăi, le-om putea și noi citi.
Despre steluțe
Mă bucur că n-am avut întâlnire pentru întâia dată cu Vânătorii de zmeie în format tipărit. Nu-i nicio exagerare când spun că m-a rupt scriitura. Finalul m-o prins într-un decor de poveste. Prima vacanță a anului o cuprins pe repede înainte, ca de fiecare dată, foarte multe întâlniri cu oameni dragi. Primul popas a fost însă într-un loc pe care-l adorăm. La Sâmbăta ningea ca-n copilărie, nămeții se adunau înalți, B. era pe traseu, eu boceam pe telefonul în care am abonamentul romanelor narate. Or trecut două săptămâni de atunci, dar încă mă apasă un bolovan greu pe piept și mi-s toate gândurile bântuite de suferinzii lui Hosseini.
Or mai fi fost ceva cărți care m-or sfâșiat astfel, dar nu-mi amintesc acum de o alta care să întreacă Vânătorii. Și-i atât de diluată emoția unei cărți audio față de puterea rândurilor negru pe alb. Și tot ar fi trebuit să aibă o banderolă roșie de avertisment și protecție: Atenție, scriitură cu profund impact emoțional!
Și eu care credeam că Splendida cetate a celor o mie de sori îi cea mai frumoasă carte din lume. AICI am povestit despre prima întâlnire cu scriitura lui Hosseini în 2020.
Recomand e prea puțin spus. Există și un film, dar nu mi-s interesată până nu (re)citesc cartea, splendida poveste a Vânătorilor de zmeie. O carte de debut, Dumnezeule Mare!
- Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini, narator Șerban Pavlu, durata 11h56m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu