Fana Stelei

Uf, mama măsii,  că mare tăntăloaică mai îs! Asta-mi ziceam cu năduf făcînd cale-ntoarsă.

În microbuz io, doi bărbaţi, şoferu.

Ce multă-i ploaia! Şi mi-s ude ghetele şi tre să reviu doar pentru că-s căscată.

-         Doi doi o făcut Steaua! aruncă peste mine domnul din spate către şofer or către nimeni că n-am identificat traiectoria printre nervi.

-         Cu cine o jucat? răspunde omul de la volan semn că încă nu-s la capătul răbdărilor.

-         Cu .... cu ....

Zâmbesc picăturilor ce-mi curg prin faţa ochilor Să-i sufle cineva adevărul, să nu-l abandonăm în chinuri!

-         Io nu-s habotnic! răspunde domnul din faţă rugii mele nerostite-n vorbe.

De nu eşti habotnic,  puteai măcar olecuţă de microbist să fii.

-         .. cu Pandurii... îşi recapătă minţile iniţiatorul şi are cu Petrolu, dacă face tot egal...

Cu Mutu deci, o fi o performanţă  egalu profeţit?!

-         Domnişoara zâmbeşte, semn că n-are habar despre ce vorbim!

-         E de bine de face egal cu Mutu?! îmi eliberez făr de respirat neliniştile

-         Cu Mutu?!

-         Păi, nu-i la Petrolu?!

-         Ha, ha, domnişoara e fana noastră!

-         N-am prea mare habar, ştiu de Reghe, Keseru, Iancu, Neagu …

Cu privirea pe  uimirea nehabotnicului îngân închinăciuni secundelor de duminică, de la prânz, când printre supărări de nehalbă tortuloasă  m-am amuzat teribil de disputele aprige pe motive steleşti dintre  cumnat miu, roş albastru, campion mult înainte de finele sezonului şi tac miu, orice din coada listei Corona Braşov or Săgeata Năvodari, numa stelist nu.

-         Vă rog, staţie la Podu de Fier!

-         Păi, de ce aşa de repede?!

-         Pentru că mi-am uitat banii acasă şi la Auchan nu dă cutii cu lapte praf pentru piesele de şah pe baza egalului Stelei.

Uf, Mărie, nu-i puteai şi tu uita într-o zi cu soare?! Ce straşnic ar fi să prind tot şoferu ăsta, pariez că mi-ar promova povestea.

Povestea tricoului roşu e aci.