▼
vineri, 27 ianuarie 2012
miercuri, 25 ianuarie 2012
Pâine din mălai cu brânză de burduf
Nu trecu decât un an de când pregătind pentru prima dată pâinea cu mălai si ardei iute din "Cartea regală de bucate" mi-o imaginam alivencă plină cu brânză de burduf.
Amu, s-o împlinit şi pohta ce-am pohtit!
N-am făcut decât să adaug 100 gr brânză de burduf la reţeta iniţială şi să înlocuiesc pe rând ardeiul iute prima dată cu mărar, a doua oară cu praz verde.
Pentru o pâine coaptă în tava de cozonac (11x25cm) am pornit de la:
* 140 gr făină albă
* 120 gr mălai
* 2 ouă
* 20 gr unt topit
* 50 ml ulei
* 80 ml lapte
* 1 plic drojdie uscată
* mărar proaspăt tocat/praz
*oregano, salvie, seminţe de chimen - câte o jumătate de lingură
A doua oară, repetată la diferenţă de câteva ore (n-am mai avut ce poza:))), pentru că n-am mai găsit prin casă mărar, am adăugat fâşii de praz proaspăt.
Deşi, nu am mai frământat-o la maşina de pâine, am respectat regula de acolo cu lichidele primele ( laptele + untul topit + uleiul) şi restul peste ele cu drojdia moţ, fără să le atingă pe lichide.
Am amestecat toate cele şi aluatul omogen l-am turnat în tava de copt pe care am uns-o cu unt şi tapetat-o cu mălai, din lipsă de pesmet.
Vro juma de oră s-o hodinit ş-o crescut la căldură.
Prima dată fu cu mălai cernut după cum scrie în peticul de carton al ţăranului din piaţă, pe care eu îl prefer, iar a doua oară cu mălai grisat, care sigur colorează mult mai frumos pâinea:)) .
Mie mi-o picat cu mare tronc pâinile astea mămăligoaso-brânzoase!
luni, 23 ianuarie 2012
Chifteluţe din fasole
- Tre' să arunc toată fasolea cumpărată de la Real, fiecare boabă are propriul grad de nefierbere!
Aşa mă văitam jurându-mi că-i ultima dată, chiar ultima dată, când nu-i cumpărată de la piaţă.
- De ce n-o faci chifteluţe dacă tot o ai şi fiartă şi tare?!
Aşa mă alina G., în timp ce eu trebea să-mi recunosc, nu pentru ultima dată, că merită acţiuni zambetane:)
Ajunsă acasă, am aplicat-o pe reţeta fantastică a chifteluţelor din pâine cu lapte, adică:
Le-am amestecat pe toate aste şi le-am păsuit vro juma de ceas să-şi împreuneze rosturile.
Le-am pregătit aşternuturi din hârtie de copt, am aprins cuptorul să se-ncingă şi le-am modelat cu mâinile trecute prin ulei. De nu uitam să storc bine pâinea din lapte le făceam mai burtoase. Două tăvi fură împlinite, aşa vro 40 de linguri.
Încă juma de ceas la cuptor pe foc domol şi-s gata pârguite.
Nu mai fu vreme de pregătit şi altele, doar salată rece din ridiche neagră cu măsline pentru ostoit chifteluţe friginde.
Să vă fie de bine!
Aşa mă văitam jurându-mi că-i ultima dată, chiar ultima dată, când nu-i cumpărată de la piaţă.
- De ce n-o faci chifteluţe dacă tot o ai şi fiartă şi tare?!
Aşa mă alina G., în timp ce eu trebea să-mi recunosc, nu pentru ultima dată, că merită acţiuni zambetane:)
Ajunsă acasă, am aplicat-o pe reţeta fantastică a chifteluţelor din pâine cu lapte, adică:
* 500 gr fasole albă fiartă şi pasată
* 100 gr pâine uscată înmuiată-n lapte( vro cană)
* 2 ouă
* 100 gr caşcaval trecut prin răzătoarea mare
* 3 căţei usturoi mărunţiţi
* 1 morcov tot mare răzuit
* 1 ceapă dată pe răzătoarea mică
* mărar, pătrunjel tocate mărunt
Le-am pregătit aşternuturi din hârtie de copt, am aprins cuptorul să se-ncingă şi le-am modelat cu mâinile trecute prin ulei. De nu uitam să storc bine pâinea din lapte le făceam mai burtoase. Două tăvi fură împlinite, aşa vro 40 de linguri.
Încă juma de ceas la cuptor pe foc domol şi-s gata pârguite.
Nu mai fu vreme de pregătit şi altele, doar salată rece din ridiche neagră cu măsline pentru ostoit chifteluţe friginde.
Să vă fie de bine!
duminică, 15 ianuarie 2012
vineri, 13 ianuarie 2012
Ouă de prepeliţă coapte-n ciuperci
Nu, nu mi-am deschis propria ciupercărie, chiar de ultimele două reţete publicate asta indică încă nu-s stăpâna unui lan ciupercos!
Sfârşeala
Aci era loc de platouri nude, da' suntem blog serios!
Spre liniştire mai spui doar că moţata ce-i pe balcon spre închegare nu-i cu pălărioase d' astea, castanele vor curma aci reţetele ciupercoase!
Se făcea că aveam în trecere prin frigider şi ouăle şi champignoanele, salata de sfeclă cu hrean o poposit pe-nserat, d'aia-i întunecată:), le-am împreunat cu neşte inele de praz în cuptor vrun sfert de ceas şi gata! Uitai taman untdelemnul să-l pârăsc cum alină odorurile galbene.
Începutul
Festinul
Aci era loc de platouri nude, da' suntem blog serios!
Spre liniştire mai spui doar că moţata ce-i pe balcon spre închegare nu-i cu pălărioase d' astea, castanele vor curma aci reţetele ciupercoase!
marți, 10 ianuarie 2012
Ciuperci umplute cu măsline verzi
De Sfântul Ştefan, onomastica lu' Bebi, sor'mea o pregătit ruladă de pui cu măsline verzi, o reţetă extrem de simplă, dar foarte specială.
Ca întotdeauna, orice are carne şi-i pe gustul meu, încerc pe spinarea ciupercilor, aşa o fost la piftia cu pleurotus, aşa o fost la rădăuţeană, amu o urcat în topul preferinţelor, foarte aproape de vârf, acolo unde era salata de ciuperci cu usturoi şi maioneză, reţeta aceasta cu măsline verzi.
Mă încântă că pot folosi fie champignon, fie pleurotus şi nu mai trebe să le caut ca bezmetica pe soiuri pentru ostoit pofte. E cam multă sare pentru gusturile mele, dar am alinat-o cu bere:)
Pentru umplut 20 de ciuperci (10 champignon+10 pleurotus) potrivite spre mici, am avut:
- 1 ou
- 100 gr. măsline verzi
- 1 lingură ulei
- 1 fir mărar
- 1 fir ceapă verde
- 2 căţei de usturoi
- oregano, piper
Peste ou şi ulei am adăugat restul ingredientelor tocate, cât am fost eu în stare de mărunt, condimentele şi gata juma de reţetă!
Pleurotusul l-am fiert anterior în supă de legume, champignoanele crude şi începem:
Le-am stropit cu ulei şi le-am dat la copt. Când aproape erau gata, le-am stropit cu vin alb şi le-am lăsat spre desăvârşire la cuptor.
Pentru că mi-a fost teamă să nu se scurgă din pleurotus, eu am pregătit umplutura tare, adică am pus măsline până când am încorporat tot oul, dar în champignoane am turnat tot ce a rămas de la pleurotusul la care folosisem mai mult din partea solidă şi după coacere chiar au fost mai speciale.
Îs musai pe lista de repetat, să vedem la care Paştele Cailor voi şi reuşi asta:)
Ca întotdeauna, orice are carne şi-i pe gustul meu, încerc pe spinarea ciupercilor, aşa o fost la piftia cu pleurotus, aşa o fost la rădăuţeană, amu o urcat în topul preferinţelor, foarte aproape de vârf, acolo unde era salata de ciuperci cu usturoi şi maioneză, reţeta aceasta cu măsline verzi.
Mă încântă că pot folosi fie champignon, fie pleurotus şi nu mai trebe să le caut ca bezmetica pe soiuri pentru ostoit pofte. E cam multă sare pentru gusturile mele, dar am alinat-o cu bere:)
Pentru umplut 20 de ciuperci (10 champignon+10 pleurotus) potrivite spre mici, am avut:
- 1 ou
- 100 gr. măsline verzi
- 1 lingură ulei
- 1 fir mărar
- 1 fir ceapă verde
- 2 căţei de usturoi
- oregano, piper
Peste ou şi ulei am adăugat restul ingredientelor tocate, cât am fost eu în stare de mărunt, condimentele şi gata juma de reţetă!
Pleurotusul l-am fiert anterior în supă de legume, champignoanele crude şi începem:
Le-am stropit cu ulei şi le-am dat la copt. Când aproape erau gata, le-am stropit cu vin alb şi le-am lăsat spre desăvârşire la cuptor.
Pentru că mi-a fost teamă să nu se scurgă din pleurotus, eu am pregătit umplutura tare, adică am pus măsline până când am încorporat tot oul, dar în champignoane am turnat tot ce a rămas de la pleurotusul la care folosisem mai mult din partea solidă şi după coacere chiar au fost mai speciale.
Îs musai pe lista de repetat, să vedem la care Paştele Cailor voi şi reuşi asta:)
duminică, 8 ianuarie 2012
Bomboane magice
În săptămâna ce azi se sfârşeşte, am descoperit la cofetăria Bristena din Vatra Dornei bomboane magice. Erau tablete rotunde, de mărimea gurii unei căni, din ciocolată albă şi neagră decorate cu boabe de migdale, miez de nucă, coji de portocale confiate, stafide.
Ajunsă acasă, în cofetăria din bucătăria mea, le-am pregătit repede, că de le treceam pe lista cu va urma rămâneau acolo pân la Sfântul Aşteaptă!
Pentru că-n ianuarie va trebui să consum toate produsele cumpărate doar pentru că erau la ofertă în decembrie şi care-s spre expirare amu, am folosit tehnica văzută pe bomboanele magice la ciocolata de casă.
Am folosit reţeta de ciocolată de casă scrisă pe ambalajul de lapte praf Rarăul, acolo era pentru 500 gr de lapte praf, eu am avut 350 gr. şi am recalculat proporţional celelalte ingrediente, deci:
* 350 gr lapte praf
* 350 gr zahăr
* 150 ml apă
* 150 gr unt 80% grăsime
* 1 foaie napolitană
* miez de nucă, stafide, coarne, migdale, portocală confiată, fulgi de porumb
* *pentru ciocolata neagră în plus - 50 gr cacao, 3 linguri nucă măcinată, 1 esenţă de rom,
** pentru decorare - 100 gr ciocolată neagră, 50 ml frişcă lichidă
*** pentru ciocolatta albă în plus - 50 gr fulgi de cocos
*** pentru decorare - 50 gr ciocolată albă, 25 ml frişcă lichidă
Am fiert apa cu zahărul 30 de minute la foc mic pân am obţinut un sirop gros, apoi am lăsat câteva secunde la răcit şi am adăugat untul, iar când acesta s-a topit am adăugat laptele praf. Am împărţit compoziţia în două, peste jumătate am adăugat fulgii de cocos, peste cealaltă jumătate rom, cacao, nuca măcinată. Atât de exactă a fost împărţirea făcută încât la final am avut 15 bomboane negre şi 10 albe!
Am decupat foia de napolitană în capace mici şi mari între care am pus ciocolata, peste ultimul am întins ciocolata topită la bain marie cu frişca şi am ornat cu stafide, fulgi de porumb, nucă, coarne, coajă de portocală.
- Bomboane aşa de mari, Maria?!
- Da, pentru că sunt MAGICE!
vineri, 6 ianuarie 2012
Muffins cu ciocolată
Am încercat prima dată pe 8 septembrie, pentru Maria ce mi-s, reţeta aceasta a lui Edith (în comentarii răspunde că o are de pe un forum, eu de la ea am notat-o, pentru mine a ei este!). Atunci, prima dată, neavând forma specială pentru brioşe, ci doar hârtii, le-am încercat în tava de la aragaz. S-au răsturnat din coşuleţele de hârtie şi am avut o mare haotică coaptă de aluat şi hârtii.
Dar, gustul era minunat!
Dar, gustul era minunat!
De Revelion, când am renunţat rând pe rând la pregătit tort şi prăjituri cremoase, mi-am amintit de reţeta aceasta. Aşa că, pe înserat, în focuri de petarde tembele m-am pornit cu muffinsatu'.
După două oare aveam 24 de bulgăraşi împânzitori de mirosuri calde.
Pentru 12 muffins am folosit doza lui Edith de la 8 buc, eu am hărtiile de 3,5x7 cm, probabil ale ei au fost mai mari.
Ingredientele:
* 4 ouă
* 200 gr. unt sau 220 de e să respectăm reţeta lui Edith
*200 gr. zahăr sau 220 de e să.....
* 280 gr. făină
* 140 gr. ciocolată
* 2 plicuri zahăr vanilat
* 1 linguriţă praf de copt, Edith a folosit 4, dar abia amu am văzut:)
* 10 linguri lapte sau 4 de e să....
Se mixează toate făr de ciocolata tăiată bucăţi mici. Edith scrie că reţeta originală era făr de lapte, dar că i-a rezultat un aluat gros şi a adăugat 4 linguri de lapte din acest motiv. Pe principiul acesta eu am adăgat cele 10 linguri de lapte la ambele doze pregătite.
Se adaugă ciocolata, câteva bucăţi reţinute pentru decorarea finală şi se amestecă uşor cu o lingură de lemn, se toarnă în forme.
Din comentariile ce au urmat la postarea sa am înţeles că fie nu folosiţi hârtie şi ungeţi formele şi le pudraţi, fie acelaşi tratament se aplică coşuleţului din hârtie. La mine fură toate neunse şi nu fură probleme, norocul începătorului, adică hârtia specială Korona cumpărată de la Selgros:)!
Se coc 20 de minute în cuptorul bine încins anterior. Eu le-am uitat la bronzat vro juma de oră!
Identic pregătite, a doua oară nu mi-au mai ieşit cu burtici, adică perfecte! Şi ciocolata s-a lăsat toată pe fundul formei, nu ştiu de ce, gustul a fost minunat făr de diferenţe!
Jumătate dintre ele le-am dăruit a doua zi, de Sfântul Vasile, iar cele care au mai supravieţuit le-am împachetat pentru alte drumuri.
Le-am pregătit sâmbătă 31 decembrie, astăzi, vineri 6 ianuarie, îmi ling degetele după ultima. Parcă cea mai bună dintre toate şi nu pentru că e ultima şi nu pentru că a fost plimbată la Vatra Dornei, ci pentru că aşa i-o priit ei vechimea.
Nu le-am făcut nimic special, când au încetat să respire după scoaterea din cuptor le-am pus în vasul yena şi le-am acoperit cu folie. Mi-nu-na-teeeee!
De n-aş fi dat nas în nas de dimineaţă cu reţeta de mălai dulce, amu repetam pufoşeniile astea!
luni, 2 ianuarie 2012
Fulger McQueen
Când Bebi o comandat pentru Sf. Ştefan tort cu Fulger McQueen mi-am imaginat că va fi cel mai frumos tort pe care l-am făcut vrodată, aveam tot timpul din lume pentru asta, nu mai erau programaţi decât vro 8 oameni de zăpadă, pentru ceilalţi copii.
Socotelile din capu meu au fost pe rând înlocuite de urgenţe la birou şi de finala de la Vocea României, pe care n-aş fi pierdut-o nici cu riscul să mă prezint a doua zi făr de nicio roată de Fulger. Aşa că ceea ce-mi imaginam că voi realiza în câteva zile perfect, fu terminat de mântuială în câteva ore.
Când a împlinit 3 ani a fost foarte dezamăgit că Tom a ajuns la el cu o ureche căzută, dar nu m-am gândit nicio secundă că va fi vro problemă c-un Fulger oarecare. Mi-am zis că de seamănă la ochi e suficient!
- Maria, Fulger n-are toate geamurile!- Maria, aici nu are scris cu galben!
- Maşinile de curse nu au roţile aşa!
- Maria, farurile!
- Maria, Fulger nu luceşte!
- Maria!
- Maria!
După această primă analiză terminată sfâşietor, o venit şi cu originalul să mă convingă de câtă dreptate are!
Când mi-am jurat să nu mă mai încurc cu distrugeri d' astea, l-am auzit:
- La ziua mea îl faci pe Rege!
- Cine mai e şi ăsta?!
- Maşina albastră care se întrece cu Fulger!
Nu ştiu de-am învăţat ceva din lecţia asta! Pentru prima dată am vopsit pasta albă, a fost aproape bine! Şi tot pentru prima dată am încercat să scriu cu un sirop din zeamă de lămâie şi zahăr pudră, iniţial a părut în regulă, dar la uscare n-o mai rămas descifrabil.
Deci, nu merge şi aşa!