Tort de post cu blat negresă şi lapte de cocos

 Când  m-am trezit după două săptămâni de meşterit pe îndelete o sută de dulcegării pe băţ pentru destinaţia 91 de ani buniceşti că-i post şi că-i musai să mă sucesc în ceasu' al doişpilea pe drumu' făr de lapte-ouă, m-am mai văicărit io p' aci.

Că din zecile de poze cu facerea n-am avut ce selecta mă smiorcăi acuş. Nu-i problemă, cuvintele mele fac cât o mie de imagini!

În schimb, dacă  fu nevoie să ciopârţesc tot tortul pentru o secţiune cu nucă, spre alinare m-am jucat cu astea:

 Foile de negresă

De foarte multă vreme îmi doream blatul negresă să-l aduc pe calea postoasă. Ana mi-o indicat că oul în cantitate neglijabilă îi doar de legătură şi să-l sar cu graţie,  aşa am prestat!

 Cum detaşabila de 26 cm am reuşit s-o stric, printr-o tigaie mai mare ce-am tot forţat-o să se culcuşească în ea  nu ştiu cum, sigur e că nu-şi mai ţine fundu, am copt două blaturi într-o cratiţă de 22 cm.

Am pregătit blaturile cu 3 zile înainte de asamblare şi după răcire le-am ţinut înfoliate la frigider. S-au umezit cum nici siropul n-ar fi reuşit, sunt pufoase şi minunate. Din păcate sunt foarte fragile şi nu rezistă la testul de copt în forme de brioşe or alte siliconate mai mici.

Pentru o singură foaie, repet că am copt două, am pornit cu 2/3 din ingredientele reţetei originale de aci, adică:

- 25 grame cacao

- 135 grame zahăr

- 85 grame făină

- 3 grame bicarbonat

- 3 grame praf de copt

- 1 gram sare

- 40 grame ulei

- 100 grame lapte de soia vanilat în locul celui de vacă iniţial - aci fu circu naibi. Laptele Inedit cumpărat de la Kaufland în noaptea aia avea un miros puturos, sulfuros, îngrozitor. Nu ştiu cum de nu mi-am dat seama instant de asta. Abia la al doilea blat am mirosit nereguli şi asta când îl băgam la copt. Cum cei de la Inedit mi-au trimis azi analize de laborator cum că totul e în regulă, aşa miroase laptele făcut din boabe de soia, mă prefac şi io că am aruncat două kile abia începute pe motive de miros fin. Am scris povestea asta pentru că eu aşa le-am făcut, de fu şi meritu laptelui în rezultatele finale, apăi n-am idee.

- 1/2 banană rasă mare - cu asta am înlocuit oul

- 100 grame apă clocotită

- 1/2 linguriţă de oţet - asta pentru că mi-am învăţat lecţia bicarbonatului predată de Ana şi când nu-i laptele văcos oţetul or lămâia îs acizi înlocuitori de ispravă

 Am cernut prafurile şi le-am amestecat cu zahărul. Am omogenizat lichidele separat, făr de apa clocotită  şi apoi cu pudrele, iară la final am adăugat apa. Totul durează câteva secunde, se amestecă uşor cu un tel. Am turnat compoziţia în forma unsă cu ulei şi acoperită cu hârtie de copt. În cuptorul preîncins am copt 20-30 de minute la foc mediu (prima foaie 30, a doua doar 20 de minute). Nu funcţionează testul scobitorii, dar se simte la mână când e coaptă sau după cât de tare miroase a ars m-am mai dumirit eu.

După răcire am înfoliat-o ziceam.

E foarte important să rămână pe hârtia în care s-a copt, este foarte fragil şi greu de lucrat apoi asamblarea în caz contrar. Deşi m-o ajutat T. am reuşit un blat făr de hârtie să-l rupem bine şi o trebuit să-l folosim ca partea  cu care începeam asamblarea. 

Identic am făcut şi a doua foaie.

Crema de vanilie cu nuci din dulceaţă

- 2 conserve la 400 grame cu  lapte de cocos - am dat la Cora aproape 30 de lei pe ele, iară azi mi-am făcut stocuri de la Lid cu 6 lei/bucata

- 65 grame praf pentru budincă de vanilie - am găsit Coselli făr de lactoze şi alte urme fruptoase, puteam la fel de bine folosi amidon că asta scrie la ingredientele de pe plic

- 100 grame zahăr

- 1 păstaie de vanilie

Aş fi vrut să fac o budincă de vanilie mixată cu unt de cocos. Din păcate am găsit laptele de cocos în ultima clipă şi untul nu a mai avut timp să se decanteze - conservele ar fi trebuit lăsate o vreme mai îndelungată la frigider -  am avut doar 2 ore şi alea cu uşa frigiderului întredeschisă că aşa-s io deşteaptă să pun tava de Kinder suficient de anapoda cât uşa să nu se mai închidă etanş.  Mulţumesc, DD al frigiderelor pitice că nu l-ai trimis în rai şi să mă laşi în caniculă cu o tonă de dulcegării! 

O parte din lapte l-am amestecat cu praful şi zahărul. Restul l-am încălzit cu păstaia şi i-am adăugat praful şi zahărul dizolvate, le-am ţinut pe foc mic amestecând continuu pân la îngroşare. Am lăsat la răcit crema îndepărtând păstaia. Pentru că avea tendinţa să se tot închege cocoloaşe am folosit-o aproape caldă la asamblare.

Asamblare tort:

- în tava în care am copt blaturile am pus folie şi primul blat - ăla ruptu

- peste blat am turnat jumătate din crema caldă

- am aşezat în 2 cercuri concentrice nuci din dulceaţă - am avut un borcan de 400 de grame

- am turnat restul de cremă

- am aşezat blatul doi şi i-am desprins hârtia în care l-am copt

Înfoliată toată cratiţa am lăsat-o la frigider după răcire pân a doua zi.

Decorare

- ciocolată neagră 60% cacao topită pe aburi şi amestecată cu o lingură de ulei - am găsit la Kaufland Madagascar, n-am mai folosit niciodată, are granule de cafea, deşi nu scrie nicăieri asta - am avut150 de grame dar fu mult prea mult, stratul s-a întărit şi apoi mi-a distrus toate secţiunile

- nuci din dulceaţă trecute prin nucă de cocos

Crema are gust intens de cocos, este foarte fină, nucile sunt făr de mare importanţă în gustul final, blatul este grozav, chiar am reuşit unul dintre cele mai bune torturi de post,  s-a cam mărit colecţia mea cu reţete de top şi mi-s tare, tare mândră! Tortul acesta l-aş repeta identic, oricând şi pentru aniversări făr de post. 

Ştefănuţ,  pe prispă,  cu plodurile de pe uliţă, fiecare cu câte o strachină în care se lăfăie porţii zdravene de tort:

- Vă place ?! Mătuşa mea l-a făcut, ea lucrează acum la un centru de construcţii, dar când o să dea faliment acolo se va angaja la o brutărie sau o să-şi deschidă o cofetărie, nici ea nu ştie ce vrea să facă! Nu-s faine dealurile astea din ciocolată?! Cu furculiţa le-a desenat!

Şi pentru că povestea aceasta tre să aibă ş-un final pe măsură:

Bunica a decis ca  anul 91 să nu-l înceapă cu post ci cu o minune de tort Pădurea neagră. A suflat în lumânări şi a rostit "dă-mi Doamne câte zile mai vrei tu, dar măcar pe nouşdoi să-l mai prind!".

Tortul cu vişine de care ziceam s-a combinat minunat cu cel cocosos desenat mai sus, deci nicio cofetăreasă n-a avut de suferit. 

La mulţi ani, Buna!