Filă de la mulţi ani pentru Virtual hug

Filă de la mulţi ani (2) - (1) e  aci d-ai uitat

Pentru astăzi (data/ora) - 29 iulie 2015, ora 00:00 – scrisoarea e programată să se lanseze la miezul nopţii, nu-s trează pe ore d’astea decât în vis.

Afară – sunt găşti de flăcăi gălăgioşi şi de n-aş retrăi splendidele nopţi ale vacanţelor din copilărie,  prin râsetele lor zgomotoase, cu siguranţă le-aş arunca vro căldare de apă  , cum de altfel şi noi eram fericiţi în vremile cele trecute.

Mă gândesc -  că  doar eu îţi puteam expedia c-o săptămână înainte de aniversarea aceasta planul surprizelor.  Nici acum nu pot pricepe cum am trimis Anei spre consultare  pe adresa ta proiectul borcănaşului "nimeni nu-i face mai buni ca tine".

Sunt recunoscătoare  -  tot pentru  primele secunde în care ai ajuns pe zambetania şi pentru cele infinite în care ai rămas. Ştiu că după 5 ani găseşti că nu ne mai iubim ca la-nceput, dar cum la mine îs şi dorul şi dragul, io n-am dubii. 

Din bucătărie – dulcegării cu tona: Kinder pentru Ale şi biscuiţi pentru micuţii de la Betania, pişcotoasă pentru mama, macarons pentru Buna. Ar fi fost loc şi pentru dukănite de nu  mă trăda neatenţia.

 Cu ce sunt îmbrăcată  - .. băi Crisule, îs cam  goală puşcă dar cum nu se cade să scriu asta sub te iubesc ăla o să zic că pe după ceafă port toate cele 40 de grade ale zilei, în păr vanilie şi marţipan, pe degete lămâie cozonăcoasă.   

Citesc - ceea ce scriu acuş desigur. 
Recitesc Hoţul de cărţi - tot pentru un la mulţi ani, tot întârziat. Mă emoţionează povestea ca la prima lectură,  din  urmă c-un an. Îi ghicesc multe dintre rânduri dar am o nerăbdare a cuvântului ce urmează şi a sorţii ce se aşterne înainte cum nu-mi fură stârnite de multe cărţi în vieţile mele.

 Ascult – îmi ascult doar gândurile. Am renunţat după TV şi la radio, clipele prindeau prea mare viteză în sincron cu vocile acelea.

 În casă – nu poci detalia căci ar însemna pentru a doua oară să-ţi schiţez surprize aniversare înainte de înfăptuirea lor. Sau mai bine aş face-o ca să testăm care mi-i capătul imaginaţiei.

Unul dintre lucrurile mele preferate – să meşteresc emoţii şi bucurii pân la lacrimi.

Recomandări – de planetele ar fi fost aliniate pentru invitaţia ta acuş aş fi vorbit despre festivalul de la Sighişoara, aşa pot doară să-mi imaginez spectacole pe pavele şi oameni fericiţi. Tot la recomandări aş menţiona că de ziua ta mă poţi suna ca să te urez şi io ca toţi oamenii făr de blog!

 Noutăţi -  am călcat în macarons movulii vopsiţi cu pudră naturală roşu zmeură.  Ştiu că e în firescul celor ce mi se întâmplă numa' mie, dar tot mă amuză. Aveam doar 5 macarons necrăpaţi din 40 şi mă gândeam ce frumos vor defila ei în proiectul 91 de dulcegării pe băţ pentru Buna. Şi dacă tot erau cei mai buni, i-am lăsat în prag să se hodinească .  Prag pe care am păşit desigur 5 secunde mai târziu.  O să mai testez, dar după primul experiment a călca  în macarons  îi cu noroc.

Ultimul film văzut – după un an jumate cu zero filme am reusit să revăd duminică 3 bucăţi. Îi sunt recunoscătoate pe această cale primului salariu a lu’ T.  La prima angajare mama m-o pus să-mi cumpăr pâine şi sare ca să am spor la bani. Profeţesc că ăl cablu de şi-l luă T. cu primii bani îi cu mai mult rost decât ce fu la mine de-nceput.

Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc - de câte ori privesc fotografiile pe care mi le-ai făcut toamna trecută, şi mie nu-mi place deloc să pozez, îmi amintesc că pentru a deveni prinţesă nu-mi trebe decât plete-n vânt şi  flori în cosiţe.

Pân m-oi învrednici să sfârşesc darurile primeşte-mi, rogu-te, urările de la mulţi ani cu sănătate şi împliniri de vise ! Să-ţi fie (mai) bine, Crisule !

Regulamentul provocării la Crisa

Gazda acestui episod de iulie-august este Loredana , căreia-i mulţumesc şi-i ţin pumnii să adune pentru defilare cât mai multe îmbrăţişări.

La închiderea ediţiei.

M-o sunat sor' mea  să mă lumineze că voi ajunge la Buna în zi de post. DD înţeleg că nu mă vrei pe drumul pierzaniei pân la capăt, dar nu vrei Mata să mă întorci pe calea drepţilor mai repede de ceasu douăşpatru?! Ştiu că fac parte dintr-o familie de sfinţi şi că-s oaia rătăcită, dar se cade DD să mă laşi două săptămâni să meşteresc biscuiţi, macarons şi bomboane pe băţ, fix nouşunu,  şi taman când îs pe terminate să mă suceşti pe calea laptelui cu soia?! De nu mi-am pierdut minţile azi, poate pentru că nici n-am prea multe, e limpede pentru mine că tind spre nemurire. Iartă-mă, Crisule, dar mare supărare îmi aduc solii ăştia care întâi pleacă în vacanţă la bulgari şi apoi îşi luminează sorile. Deci, la mulţi ani, om drag!