Minigugulufi aperitiv pentru Cutia misterelor de aprilie şi Virtual hug de mai

Oi, după cinci ani de blog am ajuns la „performanţa” să public o singură reţetă pe lună, frumos îmi şade! De nu erau provocările,  isprava ar fi fost şi mai mare, fix zero postări arhivate la aprilie 2015!

La Cerasela - aici - regulamentul 

Când Gina  o publicat lista misterioaselor de aprilie: carne, organe, ceapă, usturoi, ciuperci, vin şi ingredientul vedetă oul, m-am gândit că va fi simplu să testez n variante pentru Paşti. Drept e că am copt nişte ouă de prepeliţă în champignoane – în genul ăstora deja publicate, dar habar n-am avut că am dezlegări  la ciuperci, în capul meu era setat doar oul., restu’, carne de care io nu mă ating pe zambetania.

De n-aş fi avut trecută deja prin minte trăznaia nucilor aperitiv, tare mi-ar fi plăcut acuş să defilez cu ele!

 Primul gând fu să meşteresc choixuri cu ouă de prepeliţă în interior. Din păcate o trebuit să le acopăr cu mult aluat, prin partea care era neacoperită după coacere ieşea oul  şi am avut, pe cale de consecinţă,  nişte gogoşi uriaşe în care oul fu liber  să danseze după pohte.

 Cum nu mi-o trecut prin minte cu ce să le umplu şi să respect lista, era exclus să folosesc un kil de maioneză, am făcut cremă de brânză cu mărar şi ceapă verde şi  le-am consumat festiv, de-aş mai fi avut somon.... Chiar sunt minunate!

Apoi, am copt bulete  în forma pentru bomboane pe băţ din compoziţia checului aperitiv.  La câteva am adăugat câte un ou de prepeliţă fiert. Arătau diferit de toate celelalte variante  în care am tot testat reţeta asta, aci pe blog, dar nu erau ce-mi doream.

Aşa că am mers pe varianta lu’ G. Io-i ziceam cum aş încerca să fac un ou dulce cu cremă galbenă şi blat alb în coajă de pdz când ea, setată pe buletele mele, o avut gândul minigugulufilor.

Pentru că am umplut prea tare formele, o trebuit să retez părţile crescute bombat pentru ca gugulufii pitici să poată şedea

Pentru 10 minigugulufi am folosit:

-         4 ouă

-         80 gr făină

-         4 linguri de ulei

-         câteva fire de mărar şi pătrunjel – am pus câte 4 ca să nu uit până scriu reţeta

-         4 ciuperci champignion

-         4 fire de ceapă verde

-         un căţel de usturoi

-         câte un praf de sare, turmeric şi piper

De n-ar fi fost interdicţiile provocării aş mai fi poftit în compoziţie: fâşii de spanac, ardei roşu, legume mexicane or măsline. La fel cum aş fi utilizat praf de copt de n-ar fi fost Gina destinatara îmbrăţişării virtuale. Cum ea propovăduieşte “credinţa ouălor bine bătute cu efect garantat de creştere în înălţime” n-am îndrăznit. Glumesc, desigur ! Dar adevărul adevărat este că tot citind asta la ea chiar nu l-am mai folosit nici la chec, nici la blat.  

Am separat albuşurile de gălbenuşuri. Tot Gina recomandă pentru intensificarea culorii amestecarea sării cu gălbenuşurile, io asta nu poci face, făr de zahăr or sare nu-s în stare să obţin spumă tare din albuşuri. De aia folosesc turmeric când n-am ouă de ţară.

Deci, albuşurile mixate spumă tare cu sarea.

Gălbenuşurile amestecate cu piperul, turmericul şi uleiul.

Verdeaţa, ciupercile  şi ceapa tăiate mărunt. Usturoiul l-am dat pe răzătoarea cu ochiuri mici.

Peste spuma de albuşuri tot cu mixerul am încorporat gălbenuşurile şi apoi cu spatula făina. La final am adăugat legumele. Am umplut formele de guguluf şi le-am copt 25 de minute în cuptorul preîncins la foc mic.

Am umplut gugulufii cu câte un ou de prepeliţă fiert şi trecut pe jumate prin  maioneză.

Aci la Crisa regulamentul

Urmăresc de foarte puţină vreme blogul Ginei  - Poftă bună! posibil de vro jumate de an în comparaţie cu cele ce amuş ating 7 ani. Ca om ce mă lovesc de nerăspunsuri la multe dintre întrebările ce le las pe blogurile tortuloase, disponibilitatea ei de a răspunde nedumeririlor cititorilor săi mi-a tras atenţia din prima clipă. Eu neştiind să gătesc  am încercat de la ea doar reţete de supe, ciorbe, mâncărici. Mă amuz să descopăr răspunsuri la orice “ia să văz cum face găluştele”/ „oare are despre aluatul cu untură”/ „ce secrete enumeră la plăcintă”. Chiar reţetele pe care ştiu că nu le voi încerca niciodată le citesc cu mare plăcere tocmai pentru toate sfaturile pe care le conţin, de exemplu cum se face o afumătoare şi întregul serial al preparatelor de casă din carne e printre preferatele mele.  Încă n-am testat niciun dulce, dar am salvate şi cornuri şi torturi.

Pentru că pot doar să-mi imaginez câtă muncă se ascunde în spatele fiecarei reţete publicate şi cât timp presupune a răspunde fiecărui cititor nedumerit în parte, luna aceasta episodul de Virtual hug, găzduit de Laura,  îl dedic doamnei Gina Bradea.  

Revin după vacanţa lu' unu maiu c-un tort minunat, şi dacă scriu minunat, scriu Ana şi dacă scriu Ana, abia aştept să povestesc!