De ce astă carte
Dac-am izbutit azi să nimeresc în direct Concertul de Anul Nou de la Viena, să închei ziua c-o dirijoare cum nu fură multe-n lumea asta. Mi-o plăcut foarte mult dansul, cadrele, Christian Thielemann, în ordinea asta, de programul TVR zic.
Nu acord mare importanță hazardului care-mi scoate-n cale cărți în biblioteca audio. Da-i sunt recunoscătoare. Dintre titlurile etalate am ales Dirijoarea pentru eticheta de poveste adevărată.
După fix șase săptămâni de abonament centralizez 21 de volume ascultate. Cu o eroare de vreo 9 titluri de la o serie despre criminali, pe care mi-o calculează pe îndelete Voxa. 12 cărți e bilanțul corect și-l găsesc incredibil pentru început. Am mari audioașteptări de la 2024.
****Despre o femeie ca foarte puține altele
Maria Peters dedică romanul Antoniei Brico, prima femeie care o dirijat Orchestra Filarmonică din Berlin. Peters a regizat despre Brico un film, de văz eu bine, înainte de scrierea cărții.
1926, New York, Willy, 24 de ani, plasatoare într-o sală de concerte.
Pe când era foarte mică Willy a emigrat în America de la Amsterdam cu părinții. Iubește muzica și visează să devină dirijoare. Pentru aceasta va lupta împotriva celor care nu o iau în serios, cu multe sacrificii și drumuri ocolitoare, nu va renunța niciodată. Călătoria ei va presupune Berlin, New York, Amsterdam ș-apoi toate scenele lumii.
Autoarea și-o structurat povestea în 60 de capitole scurte, puține depășesc 10 minute. Sunt patru voci principale, două dintre ele contopindu-se-n momentul în care Willy devine Antonia. Celelalte două: Robin și Frank. În general fiecare dintre evenimentele expuse la-nceput de Willy, apoi de Antonia este dublat de perspectiva prietenului Robin or a lui Frank Thomsen, un bărbat bogat, cu multe legături în lumea muzicii.
La tot pasul sunt firesc referiri la opere și compozitori. Nu-i nimic scorțos or pretențios în comunicarea aceasta. Este partea care mi-o plăcut cel mai mult. Anecdotice, biografice, dintr-o mare recunoștință și pasiune informațiile sunt livrate dozat, făr de a satura.
Cele două decenii supuse analizei din viața Antoniei Brico sunt și ele doldora-n evenimente istorice, pe care Maria Peters nu le ratează și nu le ignoră.
N-am divulgat niciunul dintre elementele senzaționale ale unei biografii incredibile. M-aș bucura, ca și mie, să le fie cititorilor încântare.
Despre steluțe
Din cele șapte ore ale lecturii, doar ultimele două fură azi gătate. Astfel bifez pe 1 ianuarie prima carte terminată, ha!
Din tot ce am ascultat până acum, vocea naratoarei Laila Abdel Hafiz este prima voce feminină pe urechile mele. Caldă, egală. De nu era ea, posibil să fi și abandonat cartea, deși nu-mi stă-n fire să renunț la povești înainte de ultimul cuvânt.
Scriitura fu prea romanțată pentru gusturile mele, prea lungită și umplută. Cu regret închei în patru steluțe un roman din care am reținut multe informații. Probabil filmul, având în rol principal sunetul muzicii, atrage și menține mult mai ușor atenția. În carte știam de la început că finalul va fi fericit și n-am avut emoții pentru acțiunea înfăptuirii. Am tot oscilat între trei și patru steluțe. Am fost tentată de multe ori să întrerup ascultarea. Dar pentru că azi am fost foarte atentă la dirijorul Christian Thielemann, pe scena din Sala de Aur, e și meritul cărții.
- Dirijoarea - Maria Peters, narator Laila Abdel Hafiz, durata 7h15m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu