GEM DE PERE ȘI SOC

Când am citit în 2020  Grădina ecologică mi-am ales mai multe produse musai de-ncercat. Imediat am experimentat atunci gemul din pere și fructe de soc ș-acolo m-am oprit. Elizabeth Krumpach povestește despre el ca fiind un gem medicinal delicios, făr de a preciza vreo  rețetă anume. 

L-am făcut cum m-o dus mintea. Îmi amintesc că am cumpărat ultima lădiță de pere (deloc arătoase) de la o bătrânică. I-am spus că vreau să testez ceva foarte special. Mi-a răspuns imediat:dulceață de pere cu soc. Deci nu-i chiar atât de specială pe cât credeam...

Nu l-am publicat anul trecut așa că acum pot scrie și despre ce s-o petrecut cu borcanele în astă vreme. Am ales să folosesc doză dublă de pere față de soc. Anul acesta bobițele de soc au fost minuscule și n-am mai avut curaj să mă-nham la operațiunea curățării lor. Când va mai fi vreme pentru repetări voi reduce și cantitatea de zahăr și pe cea de soc. Mi-ar plăcea un gem nu atât de negru, nu atât de dulce. 

Ingrediente pentru  1.8  kilograme gem de soc și pere

• 650 grame fructe de soc curățate 
• 1 kilogram zahăr 
• 65 grame apă
• zeama de la o lămâie
• 1.4 kilograme pere curățate (am avut 1.3 kilograme fructe, 100 grame zeamă)

Preparare gem de soc și pere

• Întâi am pregătit un gem de soc. Pentru aceasta am desprins fructele de soc de pe ciorchini și le-am păstrat doar pe cele coapte (negre, roșu-nchis). Este etapa care consumă cei mai mulți timpi. Am spălat în mai multe ape bobițele și le-am lăsat la scurs într-o strecurătoare.

• Într-o tigaie cu gura largă și pereți înalți am pus la fiert apa (cele 65 de grame) cu jumătate din zahăr (500 grame) și zeama de la jumătate de lămâie. 
• Când siropul a dat în clocot am adăugat socul și am continuat fierberea până s-au înmuiat fructele. Pentru că spuma se formase de la zahăr n-am îndepărtat-o. 
• Am lăsat totul la răcit cât am pregătit perele. 

• Perele le-am curățat și tăiat cubulețe. Într-o oală am pus perele tăiate,  restul de zahăr (500 grame) și zeama de la o jumătate de lămâie. Fructele au fost foarte coapte ș-au lăsat multă zeamă. Am ținut oala pe foc mic până a scăzut din siropul lăsat de pere și gemul s-o-nchegat ușor.

• M-am întors la gemul de soc răcit, pe care l-am trecut printr-o strecurătoare pentru a îndepărta sâmburii. Am obținut o pastă fină.

• Gemul de soc l-am adăugat peste cel de pere și împreună le-am pus la foc mic până amestecul s-a-ngroșat. Am amestecat des și cu atenție în timpul fierberii pentru că deși oala mea era suficient de mare, tot o sărit ca toți dracii gem în toate direcțiile. Gemul se mai îngheagă și după răcire, dar nu foarte mult. 

• Cât timp gemul a fost pe foc am spălat borcanele cu apă caldă și detergent, le-am clătit bine cu apă rece și cu gura în sus le-am așezat pe tava cuptorului. La fel am procedat și cu ale lor capace, doar că pe acestea le-am așezat cu gura în jos. În cuptorul rece am băgat tava cu borcane și capace. Am aprins cuptorul la 135 de grade pentru 15 minute. Borcanele vor fi uscate acum, făr de strop de apă. 

• Când gemul a fost gata l-am repartizat fierbinte în borcanele sterilizate. Am păstrat borcanele pe tavă în timpul umplerii pentru ca aceasta să preia din șocul termic. Le-am pus capacele și le-am înfășat în prosoape unde au stat până s-au răcit, a doua zi, când le-am mutat pe raft în beci. 

• 

Bobițele de soc nu-s printre preferatele mele, dulceața din ele nici atât, dar în combinație cu perele se obține un gem delicios. De n-aș ști care-s ingredientele, aș paria că există pere negre, căci aroma finală este cea a perelor. Ar fi mers și vanilie, dar am vrut să aflu doar gustul fructelor în gemul meu. 

Pentru că mi-o plăcut grozav la Oradea ideea papanașilor copți doar biluțe, făr de niciun inel, așa am ales să-l aniversez pe deliciosu', la un an după ce ne-o călcat prima dată lingurițele:

S-o păstrat foarte bine. Deși la mine-n beci răcoare e ultima liniuță bifată, zahărul și lămâia sunt un bun conservant în aproape orice condiții. 

Din arhivă:

• Dulceața din fructe de soc  - de la ea am pornit prima parte a rețetei de astăzi. Diferența fu în cantitatea mai mică de zahăr și îndepărtarea sâmburilor de soc. 

• Dulceața din flori de soc  - mai e încă la beci din cea pregătit-n 2019. Pentru mine funcționează soluția aceasta cu gemuri, dulcețuri, siropuri în cantitate mai mare dintr-un fruct  și apoi o pauză de 3, 4 ani. Am citit despre ea tot în Grădina ecologică, deși  o practicam dinainte, făr să am habar că este o metodă recomandată. Justificarea lui Elizabeth Grumpach este că fructele nu se fac în toți anii identic. Livada mea o contrazice. Este al treilea an în care avem doar mere, scorușe, soc. Am uitat de mure și zmeură  pentru că încă nu-s în livadă.