Sunt într-o buclă din care nu văz decât dimineață și apoi pe foarte repede seară. Ce se petrece între cele două momente are o atât de mare viteză încât aș zice că lipsește. Nu-i așa, dovada sunt clipele ce-mi rămân pe retină și suflet, dar a dracu de repede se mai risipesc toate, și bune și ne-bune.
Am nimerit de câteva ori pe televizor episoade din serialul Geniul. E difuzat de National Geographic duminica seara. Deși în anii de școală am iubit fizica, în școala generală și în liceu am avut două domnișoare profesoare minunate, nu am mare habar despre teoriile care fac subiectul seriei mai mult decât eegalemcepătrat. Ce-mi place mult la povestea filmată e faptul că multe accente cad pe lângă fizică, adică pe lângă domeniul de Nobel al domnului. Mă fascinează biografiile. Fericit e cazul în care sunt și mare admiratoare a personalității subiect de carte. Și de nu-i așa, o scriere pe îndelete, la a cărei lectură pornesc de la premisa că-i despre întâmplări adevărate, mi-i mare bucurie.
Or fi trecut vro cinci ani de când am citit viața lui Steve Jobs. Atunci am fost atât de încântată de lucrarea domnului Walter Isaacson încât mi-am propus să mă intersectez și cu alte volume ale colecției sale de biografii celebre. Einstein e unul dintre subiecții săi. N-am reușit, dar cartea de astăzi mi-a reamintit că-i musai.
Povestea de pe televizor m-o trimis dară în biblioteca lu' frate-miu. Volumul Einstein. Bucuria gândirii este din colecția Cotidianului, Enciclopedica.
N-aș zice că a fost o lectură ușoară. Sunt foarte multe lecții de fizică pe care nu doar că nu le pricep, dar nici n-am răbdare să-ncerc. Sunt numeroase citate, fragmente din mărturiile surorii sale care sunt atașate lângă textul principal cu litere foarte mici, un fel de note ce apar pe verticală, ce de regulă îs făr de legături cu povestea din pagină și care împreună cu multe poze m-au zăpăcit de nu mai știam ce am de făcut și când. Deh, se numește Bucuria gândirii și nu Cancan einsteinan.
În episodul de m-o trimis direct în bibliotecă, Einstein este îndrăgostit de o vară primară, Elsa. Este căsătorit, are doi băieți, o primă fetiță murise. Soția, Mileva, sârboaică, n-are niciun gând să accepte divorțul. Cea care îl încurajează să urmeze calea inimii împotriva tuturor este Marie Curie. Mi s-a părut fabulos momentul, adică, bre, geniile astea nu-s scutite de cazne cotidiene. Mileva era și ea o persoană dotată intelectual, fuseră colegi la facultate, ea singura fată, dar cum se țigănesc și-și fac din relație iad nu diferă cu nimic de realizările noastre, ale muritorilor.
Volumul ajuns la mine nu are nimic dintr-o astfel de biografie, ba lipsesc astfel de întâmplări și din tabelul Cronologie de la finalul cărții. Ar fi fost culmea să citesc 4 ianuarie 1918 Mileva îi toarnă farfuria cu supă în cap. Dar ce mi-ar fi plăcut!
Este o culegere sinteză a teoriilor din ale timpuri, nu doar a celor publicate de Einstein. Pe final se aduce și o actualizare cu ce a rezistat azi și care-s drumurile de se parcurg amuș, parcă pân la 2001. N-aș zice că nu-s pe înțelesul tuturor schițate, ci doar că io n-am habar de multe teorii fundamentale.
Ce am priceput:
- toate citatele alea care apar despre Dumnezeu și-s atribuite lui Einstein îs oarecum forțate, prin Dumnezeu se referea la natură, univers, nu la un Bătrân ce decide când ne frângem gâtu;
- evreu fiind pentru el iudaismul e faptul că și de are o credință și de nu o are, așa-i născut, cu eticheta asta va muri;
- deși termină o școală de prestigiu din Zurich, vro doi ani e șomer, pân cu pile e angajat la Biroul de Brevete din Berna;
- i-o scris lui Roosvelt despre posibilitatea de fabricare a armei nucleare, ceea ce se și realizează;
- refuză președinția statului Israel;
- stabilit în America reușește să ajute mulți evrei intelectuali germani refugiați pe mandatul lui Hitler.
Ce n-am priceput:
- am zis deja că teoria relativității restrânse, apoi cea generalizată, cuantele de lumină, cosmologia, tot ce o făcut subiectul gândirii geniului și deci al cărții o fost pentru mine într-o limbă necunoscută;
- este un capitol intitulat Mitologii scris atât de bombastic încât n-am înțeles de o distrus or dovedit mitul despre creierul lui Einstein, despre limba aia scoasă în celebra fotografie și toate celelalte în care pe fundal apare tabla neagră mâzgălită cu formule matematice complicate. În parte are Google răspunsul, dar parcă-i nedrept să dau crezare altei surse din moment ce lecturam o carte ce pare completă și corectă. Francoise Balibar e o profesoară emerită de fizică.
Cartea are meritul, prin neajunsurile acestea, să-mi fi crescut interesul pentru serial și pentru volumul lui Isaacson. La astea se adaugă întreruperea unui șir iară cu multe zile făr de lectură.
* Einstein. Bucuria gândirii - Francoise Balibar, editura Univers, colecțiile Cotidianul. Enciclopedica, 144 pagini.
___________________
Anu ăsta am mai citit:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (1) - Marin Preda
- Jurnal intim (2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu