Biscuiți cu vanilie și marțipan

Sâmbătă am ratat pentru a patra oară un chec. Nici  nu-mi trece prin cap încă să mă lepăd de rețeta cu bucluc. Și pentru prima dată un cozonac. Prin bucătărie  o tot defilat umplutura cea surprinzătoare, halva-prune uscate-mere,  la cozonaci postoși făr a ajunge pe Zambetania, dar acuș am ratat întâia încercare a unei combinații  semnate Mircea Banu - pensăreasa mea. Sigur că Mircea s-o intersectat cu a mea cosmeticiană în capu-mi.  

Îmi trebeau astea două ca daruri de bun venit. M-am tot gândit ce să încropesc și din fericire am ales o rețetă grozavă, ASTA, pe care am modificat-o ușor adăugînd marțipan. Pentru zenu meu după două eșuate am gândit să merg pe rețeta biscuiților umpluți cu marțipan, pe care am tot publicat-o, o variantă e AICI, apoi m-am sucit și de astă dată fu făr de pagube.

Eu am făcut jumătate de doză din rețeta sursă, am avut 18 biscuiți mari, cu diametrul de 7 centimetri. N-am găsit nici un decupator rotund mai mic, abia acuș când scriu îmi dau seama că puteam folosi un pahar, atunci m-am gândit doar la decupator special.

Ingrediente pentru 450 grame de biscuiți:

- 90 grame unt 82% grăsime

- 50 grame zahăr - la origini fu zahăr brun, io am folosit alb

- 50 grame miere

- 1 ou mic, 35 grame avu făr de coajă

- 1 gram praf de copt

- 2 grame bicarbonat de sodiu

- extract de vanilie

- sare

- 50 grame marțipan

- 200 grame făină + 50 grame + făină pentru întins aluatul

La sursă era un mod de facere diferit. Am folosit metoda de la biscuiții umpluți cu marțipan. Am topit pe foc mic untul cu zahărul și marțipanul mărunțit. În untul cald am adăugat mierea,   am amestecat pân s-o topit. După răcire am adăugat oul, vanilia, sarea și apoi făina cernută cu praful de copt și bicarbonatul. Am pus inițial 200 de grame, dar aluatul era foarte lipicios și am completat cu încă 50 de  grame. Diferența de cantitate față de sursă cred că ține de ou și nu c-am adăugat marțipanul. Acolo la doză dublă era 1 ou. Io jumătate de ou n-aveam, așa că am folosit unu mic. Am avut un aluat moale, ușor lipicios, pe care l-am înfoliat (pus într-o pungă) și lăsat un ceas la frigider. Mă ghidez la făină după principiul: pereții vasului să rămână curați.

Pe blat am presărat ușor făină, am întins foaie, de 3 milimetri scrie la carte grosimea și am decupat biscuiți. Jumătate i-am ștampilat, la  cealaltă jumătate am folosit o rolă cu model  pe care am cumpărat-o de la chinezi cu 5 lei pentru pasta de zahăr, dar are relieful foarte mare și pe foaia de fondant subțire nu funcționează.

 Am avut două tăvi de biscuiți, cât prima a stat la copt, a doua am ținut-o în frigider, n-am observat nicio diferență între biscuiți.

În cuptorul preîncins i-am copt 10 minute la foc mic, pe ultima treaptă. Ambele tăvi le-am cam uitat și s-au bronzat mai mult decât ar fi trebuit. 180 de grade scria la carte temperatura de coacere.

Sunt tare mulțumită de găselnița asta. Biscuiții îs  aromați, fragezi, delicioși ca o turtă dulce fină.  Am mult marțipan căpătat din Belgia și altceva decât biscuiți nu știu să fac cu el. Voi repeta rețeta asta la infinit și de-oi găsi cum s-o sucesc o să mai apar și pe blog cu ea.

Ne citim peste o săptămână cu dulcegăria pentru ziua mamei.  De n-oi rata-o ( aș face ceva musai cu glazură oglindă, să aibă interioare cu aluat opărit umplut, să nu fie tort, să aibă cremă de căpșuni, de astea).