Pentru 8 martie mi-am dat dezlegare la 50 de lei cheltuieli de carte. Cum m-am luat prin surprindere cu darul ăsta, nu fu vreme să-mi caut o carte anume. Gându o venit când eram la Auchan, așa că am prestat acolo corespunzător surprizei. 3 bucăți carte ș-am primit și rest.
Prima este aceasta, Povestea unei fete și a unui pian cu coadă *. Mi-o plăcut mult titlul și-n capu meu autoarea, Elena Bociorișvili, o sunat românește și zisei că asta caut pe anu ăsta.
Pentru că are doar 100 pagini de carte mică și scris mare, am citit-o aproape pe toată pân o venit autobuzu să mă ducă acasă cu darul. O costat 2.88 lei, nu mai scriu cât de nedrept îi să dau pe o carte un covrig cu semințe.
Prima informație din carte fu că românca din presupunerile mele îi georgiancă trăitoare în Canada. Eu zic c-am fost foarte aproape s-o nimeresc la origini. Și că scrie un roman stenografic, ceea ce se traduce din română în română prin proză ritmată, minimalistă, subtilă și impregnată uneori de umor negru.
Ce se petrece între cele două coperte: Faina, Fafocika, Fidji e o tânără frumoasă de 16 ani ce visează iubire și măritiș pe fundalul unei vieți comuniste pline în lipsuri și-ntre câteva personaje: bunica Nadia ce gătește castane, porumb, cântă romanțe rusești, trăiește în Kutaisi, acolo unde sunt găzduiți nepoții pe durata vacanțelor cele mari, bărbatul ei, Andro Kobaidze, soră-sa Nuța Țereteli care viețuiește într-un fotoliu cu roți și locuiește cu mama Oliko, mama Fafocikăi și fiica Nuței, tatăl Volodea, făcătorul de avorturi ilegale și posesorul unui picior de lemn.
În casa Nadiei există și cel de al doilea erou al poveștii, pianul mut.
Io nu știu cât de stenografică-i scrierea, dar poci zice că detaliile abundă, imaginea finală este un tablou nu lipsit de elemente: miliția care verifică presupusele avorturi, produsele ce lipsesc din magazine și devin bază a schimburilor, anonimele la securitate, petrecerile cu băutură și purceluși chiar în condiții de sărăcie, Lenin, Brejnev, Gorbaciov, pulpele americane din import, înmormântări și bocete, pilele la angajare, activiștii.
Este o poveste grea, timpurile sunt dure și negre, personajele au destine tragice, dar umorul cu care se petrec toate, naivitatea copilului nealterat de maturitate, puterea unui vis în roz, toate se împletesc într-un roman ușor de citit, nu și ușor de uitat.
Câte emoții sunt în intersecția celor două fire de poveste, al fetei blonde și al pianului cel mare, n-am mai scris ca să nu depășesc numărul de cuvinte al cărții. Pentru mine sunt fragmentele cele mai frumoase ale romanului!
... Ea îi aștepta pe peron. Era mică de statură, cu picioarele crăcănate, căra o coșcogeamite geanta și era întotdeauna îmbrăcată în negru. Copiii - nepoți și nepoate - năvăleau din vagonul murdar risipindu-se ca mandarinele. O îmbrățișau și o sărutau, înțepându-se în firele roșcate din barba ei ...
* Povestea unei fete și a unu pian cu coadă - Elena Bociorișvili - Editura Humanitas 2009
____________
Am așezat cartea pe rândul cu DONAȚII. Mi-ar fi bucurie să fi reușit a vă atrage atenția asupra ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu