Căluț din fondant pentru Virtual hug de octombrie

- Îl iubesc pe tatăl tău!
- Ha, și eu pe al tău, pe cuvânt!

Aveam zece ani, eram în odaia de oaspeți a bunicii și mă spovedeam vară mii.
- Îmi place tatăl tău pentru că are foarte mult umor și pentru că e tare deștept!
îmi sfârșeam eu mărturisirea uitând taman că-n primul rând mă fascina uniforma militară.
- Dar, tatăl tău e atât de serios și de muncitor ...

Fiecare dintre noi visam cât de fericite ne-ar fi fost familiile dacă celălalt frate ne-ar fi fost tată.
Eu care în toate închipuirile o divorțam pe mama doar pentru ca un alt tată năzărit să ajungă la mine, ea pentru o mamă și un tată împreună, divorțul fiind realul ei. Și habar neavînd în vremile alea că mamele ne sunt cele care strunesc or ba împreunele.

Zilele acestea am avut revelația unor amintiri foarte limpezi de la vârsta de 4 ani. Mama mi le-a confirmat, eu, cea care treizeci de ani mai târziu nu mai arhivez în amintiri nici cele mai recente clipe.

Fila aceasta de poveste nu-i de atunci însă, cred că aveam șase ani.
În casa bunicii era foarte frig iarna, nu avea niciodată bani de lemne, focul se aprindea cu salcâmi din grădină și bețe uscate de floarea-soarelui or viță de vie.
Ziua se dezghețau geamurile cu aburi din ceaune cu apă clocotită. În acea seară florile de gheață recuceriseră ferestrele.
Bunica era la război în mijlocul odăii, noi, cei patru plozi,  eram sub iorgan. I-am auzit bocancii îndepărtând omătul, i-am zărit căciula înaltă prin ochiul de geam făr de model înghețat, am fost atât de fericită de vizita surpriză încât ș-acuș îmi bubuie inima a dor ostoit.

Destinul a sucit drumurile unchiului meu așa încât să-l lege de  bunica în ultimii foarte mulți ani.
Interesant este că toți anii lui de risipire s-au adunat în ani de viață bună pentru mamă. Or poate s-au salvat reciproc de la pierire. Unchiul este cel care a botezat-o pe bunica Mama Buna și noi l-am preluat din mers pe Buna.

De ce am dăruit un căluț alb omului care îl aniversează pe 61?!
Pentru că iubesc poveștile și prințul nu îngrijește niciodată o mârțoagă brumărie alintată Mircea!

Provocarea Virtual hug, regulamentul aci la Crisa, este găzduită luna aceasta de Alexandrina căreia-i mulțumesc pentru ocaziune festivă.

Revin cu tortul pe îndelete când va fi vreme.  Meșteresc unu nou cu trandafiri în aste zile.




În ordinea numerelor de pe tricou, iaca defilări căluțoase din arhivă:
1. http://zambetania.blogspot.ro/2013/05/calut-din-pasta-de-zahar.html


2. http://zambetania.blogspot.ro/2014/03/unicornul-onchao.html