Biscuiţi pe băţ

E grozav să ai idei puţine şi fixe! Descoperi o reţetă delicioasă de biscuiţi şi apoi te învârţi în jurul ei pân la pensie.
Când mi-am imaginat cele 91 de dulcegării pe băţ ale bunicii, biscuiţii cu marţipan au fost primii pe care i-am luat în calcul. Aşa se face că la două luni după abandonarea proiectului, io bibilesc restanţe. Nu mai sunt proaspeţi şi aromaţi ca după prima lună, dar încă sunt minunaţi. În curând programez facerea celor pentru sărbătorile de iarnă, dacă tot le-am testat termene de garanţie – i-am ţinut într-o cutie de tablă dosită la răcoare. Vro 7 rătăciţi de la nuntă i-am găsit într-o casoletă, erau decoraţi cu pasta de marshmallows, nu le-o dăunat şederea.





Reţeta este în arhivă prin toate colţurile, unul dintre ele este ăsta.
Diferenţa e dată amuş de coacerea biscuiţilor cu beţe, nişte beţe de frigărui cumpărate cu suta de la chinezi. Ana m-o atenţionat să le ţiu în apă înainte, să nu care cumva să nasc foc de tabără în cuptor. La cele 10 minute de foc mic, necesarul coacerii biscuiţilor, nu-i riscul aşa de mare, dar tot am executat ordinul Anei.








După ce am lipit cele două bucăţi de aluat decupat peste marţipan, cu mare grijă am înfipt băţu’ aşa încât să nu-mi iasă pe niciuna dintre feţe şi nici prin vârf. Se păstrează la orizontală după coacere pân la răcire, ba chiar pân la consum. Cutia mea era verticală, o parte dintre biscuiţi o fost străpunsă de beţe, nu i-o rupt, dar tot ca defecţi au fost notaţi.



Sunt decoraţi cu pasta din marshmallows, rămasă şi ea de la nunta din 4 iulie şi păstrată doar înfoliată. Am modelat-o cu mare uşurinţă după ce s-o-nmuiat  de la căldura mânilor.



La câte am învăţat din lecţia de azi, aproape că nu mai sunt supărată c-o picat post când io meşteream păcătoase.


Şi nişte vedete  biscuiţoase :