Biletul de externare

 - Şi? Maruşka, povesteşte-mi cum a fost!

Şi eu ţi-aş fi înşirat haotic după un haidi, bre tanti Ilincî, imagini şi vorbe, exact ca-n urmă cu douăzeci de ani când îţi împleteam povestirile duhovniceşti cu o beţie cruntă de-a lu’ Sue Ellen or o ticăloşie d-a lu’ J.R.

În noaptea în care-l aşteptam pe Ale să mă aducă spre tine am cotrobăit prin toate cotloanele inimii şi minţii prin care-mi erai neatinsă de zecile de mii de clipe cu risipă. Nu prea te-am mai  aflat şi m-a durut.  Pe undeva pe drumul ăsta am găsit maşina aia de spălat în care ne băgai să ne lepezi de tăciuni cu perie de paie şi săpun cu leşie. Şi m-am îngrozit, făceai asta cu şase plozi toată vara. Şi în mine îs doar goluri, de unde aveai de fiecare dată şase bomboane, timpi pentru şase împieliţaţi ?! Cum de la toate bâlciurile alea de ne duceai în fiecare cinşpe august nu ne-ai cherdut, nu ne-am rupt gâturile, ci doar ne întorceam zdreliţi în genunchi şi plini în suflete.

Îmi făcusem o listă tare lungă pentru cele două zile jumate libere: să încerc cel puţin două reţete de bomboane, să schimb o floare moartă, să verific programul medicului, să pregătesc pentru T. umpluturi cu varză crudă, să decupez polistirenul pentru sărbătorit 91 de ani şi să-l vopsesc, să-l întreb pentru a zecea oară pe C. care-i reţeta de perişoare….

Mă sunase sor’mea cu o zi înainte:

-         Mătuşica  e la spital de trei săptămâni şi nu a fost nimeni pe la ea, nu vrei tu să mergi?!

Şi eu n-am vrut că drumul era cincizeci de lei, adică exact banii  din care speram să-mi cumpăr papuci ca să ies şi io în vara asta din pantofi.

Am zâmbit când mama mi-a mărturisit că şi tu aveai o listă lungă pentru după spitalizare. Cum am zâmbit şi-n casa în care nu mai erai,  dar toate aminteau de tine: perdele lungi albe, covoare untulii, ţi-aş fi spus că soba din teracotă movulie e cea mai frumoasă pe care am văzut-o vrodată,  am căutat bezmetică o faţă de pernă apretată, îmi pare rău că n-am găsit-o aşa cum ţi-ai fi dorit şi nici ac pentru perdea, pe care pân la urmă am şi ars-o-n lumânări şi nici dungi la pantaloni nu m-am priceput să calc şi nici la colivă n-am vrut să mă bag. Să învelesc sărmăluţe sub cerul înstelat aproape mi-a plăcut. M-am îndrăgostit de familia ta lărgită, tre să fie grozav să ai şase or şapte copii. Nici nu credeam că-n timpurile astea se mai fabrică oameni care să trăiască astfel. Sper că mi-ai observat efortul de a rămâne în şosete la 40 de grade. Aveam unghiile verzi vopsite de la nuntă ş-am presupus că ţi-ar fi mare supărare să defilez cu ele printre toate babele alea. Şi-mi cer iertare că la fiecare eşti măritată le-am răspuns îs dezmăritată şi le-am lăsat neluminate.

Îmi pare rău că m-a şocat imaginea părintelui Macarie. Îmi amintesc perfect dimineaţa aia în care ieşită-n chiloţi i-am spus Bună, Mircea! ş-apoi m-ai muştruluit zdravăn de câte ori ţi-ai adus aminte că trebuia să-i sărut mâna părintelui Macarie. Am rămas perplexă când l-am văzut ieri. În sufletul meu era tânărul de nouşpe ani plecat la mănăstire şi pe poartă o intrat un bătrân cu barbă lungă, albă. Acuş te-am supărat iară, nu? Dar, mă ştii, i-aş fi zis Oi, tu eşti Mircea, golanu ăla plecat la mănăstire când eram io copil?! Mai vreau să ştii că de nu era el îl strângeam de gât pe popa de la biserică.  Cu papucii maică mii, ăia cu două numere mai mari, n-aş fi reuşit să-l străng de gâtu aflat la juma de metru deasupra mea, dar vro câteva tot i-aş fi zis de faţă cu toată lumea, cu riscu ca pocăiţii ăia ai  tăi să mă stropească cu agheazmă. Mă mir că n-o scos nuia să-ţi tragă vro două peste mânile alea deja rănite. De te-ai fi ridicat atunci să-l ocărăşti, aş fi râs cu zece rânduri de lacrimi, s-ar fi adeverit profeţia lu’ frate miu de dimineaţă ce boceşti fă proasto?!  N-o murit, o înviat! Tre să  recunoşti că frate miu are umor cu caru!

Ce să-ţi mai povestesc?! Cred că ai văzut-o şi tu pe Marta care cu toţi cei cinci ani ai ei a vrut să se arunce după tine în groapă şi pe toate moţatele umflate de plâns şi pe tăntăloaica ce amu boceşte în faţa unui calculator şi eu nu cred ca popa, de i-am uitat numele, că ai trăit degeaba. De murit, asta da, ţi-am spus de mii de ori că nicio casă, nici un pământ şi nici un neam ticălos nu merită să-ţi macini sănătatea.  

Pentru că ţi-am promis c-o să vin io într-un concediu să mai stăm la poveşti, măcar aici avea dreptate părintele pe toate le planificăm de parcă am trăi veşnic uitând că venim în lume la rând şi plecăm pe sărite, te rog, să mă bântui! Numai vorbeşte cu A. să veniţi pe rând, nu de alta, da’ io de dimineaţă mă mai duc şi pe la muncă, bine?!

Închideam făr a-ţi zice exact ce era mai important: mi-ar fi plăcut să nu pleci înainte să reajungă July! Ştiu că întârzie, dar o fi având motive întemeiate, nu mi-i grijă. Ş-apoi Ilinca e un nume grozav de fetiţă, nu?!

La mulţi ani!

Cu drag, Maruşka.