duminică, 12 octombrie 2014

Sylvain Tesson - Axa lupului



    Am citit cartea asta* pe drumul dus-intors Bacau-Medias. De aveti vro curiozitate privind timpii, n-am facut decat cate o zi si la dus si la-ntors. M-am trudit a citi pe autocarul spre Brasov, numa' ca nu prea puteam urmari randurile decat cu destu, apoi mai limpede si unul dintre cele mai frumoase momente de lectura fu intr-un parc de pe langa o institutie unde se faceau cununii civile si unde io ma ojuiam roz sclipicios, ca doar nu puteam ateriza la Medias altfel (adica cu unghiile ojuite botit caci desigur ca nu s-o uscat pan o trebuit io sa-mi iau catrafusele si sa ma car la gara) si citeam. Jumatea aia de ceas in care treceau valuri, valuri de tineri cu flori si zambete, e magica. M-am cam chinuit cu cititu in trenu spre Medias pentru ca dormeam pe mine la fiecare sfert de ceas. Intruna dintre dimineti am citit si pe balconul Crisei, cu panorama orasului la picioare. Bat campii cu d'astea pentru ca mi-am pierdut notitele cartii si n-am habar ce sa povestesc.

Mi-am cumparat cartea de pe Emag intr-o zi cand mi-au trimis SMS ca au reducere la carti, sigur ca dupa comanda am observat ca a mea carte nu facea parte din lotu norocos, deci 25 de lei numa.
Aveam titlul ei salvat in geanta de cand am citit la Catalin Tolontan despre ea, adica exact cand terminasem volumul la care se raporteaza Sylvain Tesson (si pe care a iubit-o la o prima citire,  pe cand avea vro cinspe ani), Intoarcerea acasa a lui Rawicz despre care am scris aci si aci

Domnul acesta, frantuz,  a refacut drumul strabatut de evadatii din gulag din Siberia pana in Tibet, timp de opt luni (mai 2003 - ianuarie 2004) sase mii de kilometri decat. Sunt multe momente in care gaseste marturii ale adevarului povestii lui Rawicz "imi place sa-mi inchipui ca Rawicz n-a mintit",  dar si cateva care infirma realul cartii aleia (necorespondente geografice or exagerari). Cum mie mi-o placut grozav cartea aia, indiferent de-i fabulatie or ba, nu se schimba nimic in topul meu pentru 2014.

Intersectiile cu oamenii sunt identice cartii dintai,   e fabulos momentul in care se intalneste in nu stiu ce pustietate cu doi americani care-i destainuie ca le aminteste aratarea sa de Rawicz si Intoarcerea acasa (!), difera mult descrierea locurilor care lipsea cu desavarsire la polonez, atentia pentru detalii, filosofarea. E plina de detalii istorice si analize politice ale zonelor de conflict prin care trece, asa ca si cand ar fi luat de acasa manualul de geografie si al de istorie si s-o dus sa le bifeze informatiile teoretice in realul practic. Sunt momente sublime de poezie si singuratate si biruirea imposibilului. E scrisa cu mult umor, profund, asa ca o regasire a vietii si  o reindragostire.

De-as avea notat vrun citat, v-as da, dar n-am, is tare curioasa printre ce retete is ratacite!

Am deschis cartea la intamplare si am nimerit o secventa pe care mi-o amintesc bine. La un moment dat se intalneste cu 3 calugari chinezi ce merg in pelerinaj catre Lhassa si alaturi de care va calatori o perioada.

... Lectia pe care mi-o dau e aceea a unei preaferciri perpetue. In suflete lor arde flacara dulce a indiferentei. Si-au pus intreaga existenta sub semnul pacii: a trai clipa le e de ajuns ca sa le umple sufletele, nu au nicio grija legata de viitor, Providenta ii va ajuta. Si astfel, viata curge intr-o impasibilitate lipsita  de griji, precum o trestie peste care evenimentele vietii - noroaiele, durerile, iluminarile - trec fara sa lase nici macar umbra vantului. 
  Nu ma satur de energia lor fericita care-mi umple fiinta ca o seva. Tovarasia lor e binefacatoare. Ma scald in dulcea nebunie pe care o iradiaza. Si ma trezesc eu insumi ca dispretuiesc viitorul cu toata fiinta. Imi amintesc de o seara lugubra, petrecuta la 5000 de metri altitudine, in varful defileului Ciurtsi, sub o zapada care cadea la fel de rece ca noaptea , cand ei, vagabonzii mei celesti, copii nevinovati ai lui Dharma, curioase fiinte ale Tibetului etern, cantau si dansau in mijlocul furtunii, caci a sti ca sunt vii le ajungea ca sa fie fericiti ca traiesc. A fost noaptea mea pe Acropole... pag.178


* Axa lupului Din Siberia pana in India pe urmele evadatilor din gulag - Sylvain Tesson - Polirom 2014


7 comentarii:

  1. pentru cei 3 calugari : "Hei baieti, noua la ora de filozofie ne-a zis ca esenta vietii este participarea la existenta...!" ... daca cumva am sa cad din timp si din patima .... voi ajunge un calugar ...nu neaparat chinez :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, da' de cand negrijile inseamna nefiintare?:)

      Ștergere
    2. era vorba despre indiferenta la griji si nu despre absenta acestora :)

      Ștergere
    3. M-ai pierdut, cum adica ai grijile-n tine, da' nu le bagi in seama?:)) In capu meu e: ori le ai ori nu.

      Ștergere
    4. pai cam trebuie sa separi existenta obiectiva a "grijilor" de participarea ta la ele sau patima ta ... de exemplu daca acum aflii ca a deraiat un tren in Africa de Sud ?! cit participi subiectiv la asta ? :) ... pentru calugarii aia toate sunt la aceeasi departare .... chiar si apropierile tot departate le vad ei ...

      Ștergere
    5. Am priceput, Maestre, mi-ai desenat limpede de asta data:)

      Ștergere
  2. ei, Marea Maestra esti tu si la plastilina din cuvinte si la arhitectura din glucoza si fructoza :) ... in povestaria ta

    RăspundețiȘtergere