Tort cu orhidee

Întăi să spui că ultimele postări îs kilometrice nu pentru că-s nevorbită,  ci pentru că-s nescrisă.
Apoi, să-ncep cu d'astea:
-  într-o altă viaţă, de 6 ani, am auzit doar "ne văităm după ce rezolvăm problema, Maria!"
-  următoare ăleia  fu una de 3 ani,  în care-mi fu dat s-auz doar  "Maria, dacă n-ai murit, de ce te vaiţi?!"

Ce-am învăţat io din toate vieţile mele duse?
Că-i musai să-mi fac nişte griji inutile, altfel e plictiseală mare.

Şi amu, după astă teorie, să trecem la studiu de caz, proba practică.

Se făcea ca-n urmă c-o vreme G. comanda un tort pentr-un majorat, de vro 4 kile. Făr de temă, făr de creme, doar ca idee.
Întâi de toate m-am panicat vro 3 zile că-mi va cere o cupă ş-o minge de fotbal, or eu nu-s în stare de d' astea.
Apoi, mi-am comandat pe site platforma 40x40 pe care să şadă tortul cu funda. Prilej să nu dorm vro 2 nopţi pe motive de dimensiuni depăşite ale platformei în raport cu  piticotul meu de frigider. Am trecut de la soluţii de genul "vom culca frigiderul, tre sa încapă pe invers" pân la "o să deschidem geamurile în cameră şi-l păstrăm acolo".

După vro săptămână,  vine şi tema "cu orhidee mov "  şi reţete pentru două creme nou nouţe. Pasta colorată cu mov e una dintre cele mai complicate (ca orice altă pastă colorată intens). Mi-am cumpărat pasta specială de flori (pentru prima dată) dar tot n-am rezolvat problema culorii, ci doar a elasticităţii. Am încercat şi pictat şi degrade (pastă mov  amestecată cu albă parţial omogenizată), nimic nu m-o mulţumit vro săptămână.

Cu două zile înainte de predare am încercat iară un degrade uni (petale închise, petale mai deschise ca nuanţă).  O fost varianta care mi-o plăcut mult. Tori zice că parcă-s ofilite, parcă are dreptate de priveşti pozele în care lilaul original nu apare - chiar erau tonuri calde, exact ca la florile de liliac. Tot Tori zice  să n-am pretenţii a reuşi ceea ce nu poate decât aerograful.

Pentru borduri şi litere am folosit pasta odense (mai lucrasem cu roşu crăciuniţa pentru examen), ştiam că după atâta grijă  numa să bibilesc pasta de zahăr îmi lipseşte.

Norocu meu fu că fetele cărora le-am trimis văităciunile m-au îndrumat să testez cremele înainte. Nu eram io în situaţia taman fericită de pregătit tort făr de motiv special, da' am încercat exact juma de doză.  Ocazie cu care am stricat 2 ture de pastă de zahăr, nici amu n-am habar pe ce motiv. Am citit undeva că se lucrează mai bine - e mai elastică - de dublez cantitatea de gelatină din reţeta Lissei. Doar s-o cauciucat instant şi n-am mai putut-o întinde. Pasta de zahăr mov n-am putut-o plia, ceea ce ştiam, naiba ştie de ce am mai avut nevoie de confirmări risipitoare.Concluziile eşecului? Că tortul va fi mult mai greu decât anticipam, vro 6 kile, că niciuna dintre creme nu-mi place (o ciocolatoasă cu coniac  şi atât de mult unt încât n-am reuşit să tai tortul şi  cealaltă cu frişcă  naturală - pe care n-am mai folosit-o decât la primul tort cu orhidee când s-o brânzit şi amu iară, dar să nu anticipez, piure de vişine şi vişine întregi mult prea puţine pentru a avea vro culoare şi vrun gust ).
Îmi fu  mare linişte să descopăr că tortul va fi mai mic de 40x40, deci va intra în frigider! Şi nici cremele nu vor mai fi alea, ci unele  răstestate.

Să mai spui că Moş Crăciun  o venit la sfârşit  de ianuarie, ştiam io  că nu-i nimic nefiresc în a ţine ş-amu bradu împodobit şi beculeţele clipocitoare aprinse. Mi-o făcut pohta cu alte decupatoare de litere, deşi fusesem avertizată că se lucrează foarte greu cu ele, m-am încăpăţânat să le cer - vro 2 ore s-o chinuit Dănuţ să scrie "la mulţi ani"-ul ş-o renunţat  a mai încerca şi "18 Dan Ştefan" cu ele.

Decupatoarele  de orhidee, nu m-am priceput să le folosesc.  Probabil trebe pe sârmă fiecare petală.

De mare folos îmi fură nivelatorul mistrie şi decupatoarele pentru borduri (tot Omu s-o dumirit cum să le folosească pentru a obţine borduri mai late şi mai lungi decât decupatorul - poate la tortul de săptămâna asta reuşesc un tutorial pentru a nu mai vedea borduri lipite inestetic).

 Mulţumesc, Moş Dănuţ pentru surpriza ustensiloasă şi pentru  trezitu la cinci să-i faci Nonstopnemulţumitei hatâru mov.

Staţi că mai am!
Fac 5 blaturi subţiri în tava mare a cuptorului, încep prima  ciocolatoasă, adica pui   Milka cu lapte 180 gr, Milka 55% cacao 180 gr la topit pe aburi, după topire îi adaug 250 ml smântână Dorna pentru frişcă.Separat bat frişcă alţi  250 ml şi pregătesc 9 gr de gelatină cu 50 ml apă. Peste frişca bătută mixez ciocolatoasa şi gelatina şi văd cum începe brânzitu. Identic primei încercări din urmă cu 2 ani. Atunci aşa am pus-o, amu aşa am pus-o (am adăugat  300 gr vişine ce fură congelate şi le-am dat în două clocote cu 50 gr zahăr). Cică fu tare bună. O fi şi ăsta vrun secret.

Când să pregătesc şi crema cu vanilie mixerul tace. Îl sun repede bocind pe Dănuţ c-o murit mixeru. "O murit şi blenderu?!" Blenderu nu, dar din păcate nu fu cea mai fericită soluţie să omogenizez budinca de vanilie cu untul la mixer. Crema nu s-o-ntărit şi ghinionu naibi fu că era baza pe care o şezut şi ciocolatoasa şi etaju d' un kil. La două noaptea pipăiam blaturile asamblate cu cremă şi-mi venea să urlu. Am făcut vro 5 rugăciuni, mai multe decât anu trecut la un loc şi am încercat să-l îmbrac în unt. Fireşte că nefiind mixat, n-am reuşit. Am încercat cu gem de prune, era acrit, am încercat cu dulceaţă de mure, avea sâmburi. Pân la urmă am ajuns la varianta jumate de unt topit pe foc amestecat cu jumate de unt de la frigider.

Nu mai spui de câte ori am dat jos orhideele şi iară le-am pus în varianta de 3, în varianta de 4, iară 3, iară 4.

De 6 ore am avut nevoie să-l aduc de la varianta tort asamblat la varianta tort decorat.
Sper când o să mă fac mare în jurnalul  tortulos să nu mai am ce povesti. Pân atunci mor de 5 ori cu fiecare tort ce ajunge a bucura.

Inginereştile:
- baza dreptunghiulară 21x27 cm
- etajul rotund 17 cm
- 4 kg făr de pdz (0,8 kg micu + 3,2 ăl mare), cu pdz n-am habar, ce depăşeşte 5 cântarul nostru nu mai vede
- blaturi pandişpan din 4 ouă, 5 bucăţi - am însiropat blatul de la mijloc şi cel de la bază
- ciocolatoasa cu Milka şi vişine am scris-o
- crema de vanilie e o doză jumate din cea de la minitorturi + seminţele de la o păstaie
- pdz pentru acoperit 6 linguri zeamă de lămâie, 2 linguri miere, 1 lingură gelatină, 1 lingură ulei de palmier, aproape 1 kil de zahăr pudră
- unt pentru îmbracat tortul înainte de pdz 200 gr
- odense pentru borduri şi litere 100 gr
- pastă de flori pentru orhidee 75 gr ( am evitat multă vreme să lucrez cu fondant cumpărat, e mult mai negustos decât pdz făcută acasă  cu zeamă de lămâie, dar decoraţiunile nu pot fi comparate, se lucrează mult mai uşor, cu rezultate aproape spectaculoase, se usucă imediat, se colorează intens + sper să n-ajung a îmbrăca prea curând torturile cu E-uri d' astea fade, deşi jumătate din cele 6 ore o însemnat să fac pasta de zahăr şi să mă chinui a o întinde).

Cred c-am terminat. Aş zice că-i ultima pagină de jurnal tortulos, îs prea multe vorbe, dar cu siguranţă torturile următoare nu vor fi lipsite de peripeţii. Olecuţă din lecţia de fumeie nebună inventatoare de griji am învăţat. Pentru tortul de sămbătă, amu e luni, n-am mixer, n-am temă, n-am creme, da-s mama lu' zen.