Mărţişoare din pastă de zahăr

Cele patru seri legate în care am trudit unicornul (îl postez imediat ce-mi soseşte povestea întâlnirii sale cu Prinţesa Strungăreaţă) mi-au adeverit iară că n-aş putea face asta nonstop cum tot visez să mi se-ntâmple.

Aşa că vineri după amiază cu pastă rămasă de la ĂlNepublicatu’ am încropit 10 mărţişoare. Le vroiam c-un trifoi cu 4 foi şi „1 martie”. Încă nu m-am dezmeticit cum se scrie cu decupatoarele cele noi aşa că doar cele 2 reuşite de Dănuţ au avut litere (l-o lăudat pe Odense roşu cumpărat pentru crăciuniţa de la examen – n-am îndrăznit  a încerca, eram epuizată după 3 ceasuri de bibilit o poieniţă).

Trifoiul am crezut că-l fac cu decupatorul de la hortense, n-o primit avizarea Omului pe motiv că are frunzele exact invers. În  capu’meu orice se poate cu orice, habar n-am cum arată un trifoi pân nu-l văd în faţa ochilor. Singura petală care era identică se găsea pe un decupator cu 5. Facem un trifoi cu 5 foi ş-o poveste zise Domnu Atoateîmpăciuitor.

Le voi dărui propovăduindu-mi credinţa că de ăl cu 4 foi îi cu noroc, ista cu 5 îi pentru împlinit dorinţe straşnice nerostite.

Tare am aşteptat ocazia aceasta şi tare am făcut-o de mântuială.

Soare nu-i de 4 zile, aşa că nu-l mai aştept. Din ăst motiv nu poci trimite îmbrăţişarea virtuală care tare mi-i dragă şi luna aceasta. Vroiam musai înainte de post. Iaca musai ăsta nu se poate. Plec la mama, poate la-ntoarcere se gândeşte şi Măria Sa Primăvara să-şi îndeplinească sarcinile din fişa postului. Mă rog, nu chiar Măria Sa, ci vro 3 raze îs numa bune pentru fursecuri cu ciocolată.

De-o fi vreme reviu c-o carte (am începute 4).

Şi cele de anu' trecut cu soare cu tot: