Pân la urmă,
dintre variantele de mărturii propuse, sor’ mea o ales ursuleţul.
Cât m-am străduit
eu cu barveţicile, chiloţeii şi jucăriile lor, C. le-o făcut cutii minunate cu
ferestre.
Dintre toate cele
făcute de mine în ăşti ani zaharoşi, ursuleţii aceştia mi-au adus mari bucurii. “ai văzut că are limba
scoasă?” /”o, Doamne, o suzetă!”/
„are o jucărie ursuleţu’ ăsta?!” Ce fericire mai mare decât încântarea şi
emoţia adulţilor pentru zaharosul din
cutie?!
I-am dăruit unei
fetiţe restul mărturiilor făr de folos şi m-o-ntrebat cu firescul lumii:
-
Maria,
dar botezul e legat de nume, mărturiile tale n-au nicio legătură cu numele!
-
Drept
spui, dar bebeluşii încă nu ştiu ce-s
jucăriile şi atunci poate că le-ar dărui.
Nu m-am convins decât pe mine cu astă motivare!
Eu atata rabdare nu voi avea niciodata!!!! Cate bucati ziceai ca ai facut?
RăspundețiȘtergereCrisa, niciodata nu zi niciodata :)Pentru botez au fost doar 11 in 15 ceasuri ( mai facusem si pentru gradi vro 24, tot cu 1 buc/ora). E atat de fain lucrul cu pasta ca-ti dau eu scris ca de incerci o singura data vine si rabdarea gramada:)Nu mai spun de ce incantata va fi fetita ta! Eu sunt atat de fericita zilele acestea ca am motive de lucrat cu ea (tu stii bine cate grame de timp am pentru asta)!
Ștergere