Depănam pe taste poveşti cu miros de narcise când m-o năpădit fizic mirosul dulce a primăvară. Puternice amintiri gândeam, livrate aşa la pachet cu emoţii gâtuite-n dor şi parfum real. După o vreme aveam să descopăr cu oarece dezamăgire că primăvara nu-mi venea din trecut vechi, ci din jardiniera buclucaşă. Amu când va rămâne în casa din care plec, găsi că merit în toi de iarnă rod. Contează că am pornit în urmă cu un an la drum cu 5 bulbi de begonie şi amu o înflorit prima zambilă?! Sau că lângă ea odihneşte bradul înglobuit încă?! Frumos zâmbet are despărţirea aceasta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu