Zambetania: februarie 2018

▼

luni, 26 februarie 2018

Maria: Visam uneori la o pensiune de munte în care să-mi răsfăţ călcătorii de prag cu poale-n brâu şi lapte bătut şi cearceafuri apretate. Cum cerceafurile apretate sunt amu amintiri din casa bunicii, pensiunea la munte a rămas la stadiul de amintiri din viitor, să încerc un răsfăţ al călcătorilor de ferestre virtuale, poate nu doar cu lapte bătut şi plăcinte! Sub genericul “am timp de dat” şi pasiune infinită, voi încerca postarea unor reţete neintimidante cu timpi necesari de pregătire, costuri şi dimensiuni, durerile mele nevindecate în zecile de reţete culese de pe net. Deci, îmi propun să ating categoria “ca la tata acasă”, limpede fiind că perfecţiunea mamelor în bucătărie este de neatins, iar a mamelor de băieţi de nevisat, asta aşa ca o completare practică! Să ne facem comozi, dară!

Un produs Blogger.