Biscuiţi de post cu gem de gutui şi cacao

Fursecurile acestea sunt delicioase! Cică-s biscuiţi, mi-i la îndemână fursecuri. Tare mă bucur că le-am pregătit în pereche cu cele făr de cacao, cu gem de roşii, căci aşa nu poci zice pe care le prefer, or mie îmi plac tare situaţiunile complicate. Aci reţeta celor albe pe zambetania. Mai am o idee pe care n-am reuşit s-o coc pentru Sf.  Nicolae,  ia s-o aplic io pentru pomeni porcoase vineri!

 Îs de post, da’ io le-aş face pentru Crăciun de n-aş avea deja meniul gata ( la desert vor fi turte pregătite pentru Ajun, iară felul unu, doi şi trei champinioane umplute cu ouă de prepeliţă – e primul an în care şi reuşesc să nu mai gătesc de nebună piftii, sarmale, creme de brânză cu somon, salate cu maioneză, pe care să le arunc în timp ce mă hrănesc prin sat) .

Reţeta de la care am pornit este a lu' Edith şi-i aci.

Am avut de la mama gem de gutui, cu bucăţi de gutui, deci o trebuit să-l blenduresc cu uleiul înainte de facerea aluatului.

Ingrediente pentru 32 bucăţi ( aproximativ 650 grame):

-         220 gr făină

-         40 gr cacao

-         3 gr praf de copt

-         200 gr gem de gutui

-         140 gr zahăr

-         80 ml ulei

-         un praf de sare

-         am mai pus 2 gr scorţişoară dar nu le-am identificat în gustul final

-         am completat cu 3 linguri lapte de soia

Pentru că nu învăţ niciodată din greşeli, identic primei dăţi la biscuiţii cu gem de roşii, am turnat toată făina deodată şi am obţinut un aluat tare căruia fu musai să-i adaug lapte.

1. Am blendurit ziceam gemul cubuleţe cu uleiul

2. Am cernut făina cu praful de copt, scorţişoara şi cacao

3. Am turnat grămadă prafurile peste gem, deci trebe treptat, doar cât acceptă gemul până se obţine un aluat uşor modelabil. La mine fu prea tare ş-am adăugat laptele de ziceam.

4. Am cântărit 32 de biluţe a câte 20 gr aluat

    Le-am aşezat în tava de copt acoperită cu hârtie şi le-am turtit c-un capac

5. În cuptorul preîncălzit le-am copt 8-9 minute. Edith zice maxim 10 minute la 190 grade. Îs uşor moi, trebe lăsate în tavă la răcit şi apoi transferate p-un grătar. A nu se depăşi timpii de coacere, căci se ard! Musai de închis în casolete, cutii, căci se întăresc ! Le-am dăruit bunicii în pungă de plastic, ultimele 2 bucăţi, dupa vro 6 zile de la pregătire, erau încă proaspete.

Grozavă reţetă!

Când am ratat blaturile la tortul de post – păţania aci pe blog,  mă gândisem să folosesc aluatul acesta, da-mi fu teamă să-ncerc. O voi face-o şi pe asta,  sigur!

E ultima reţetă restantă de post pe anu' ăsta. Turtele nu ştiu de reuşesc a le publica la vreme,  mai sunt şi covrigi de-ncercat.  Reţeta veche de turte publicată pe blog în 2010 e minunată şi mi-i mare bucurie că-i în topul vizualizărilor zambetane, amu vreu una nouă, cea veche aci e în arhivă.

Mai sunt două reţete de prăjituri pentru miercuri şi vineri la Virtual hug de ianuarie, apoi gata restanţele reţetoase toate  şi-i fugit anu, de-aş lichida şi cărţile.... Mâine defilare de îmbrăţişări virtuale de decembrie.