Macrou cu mărar

Să-ncep prin a scrie că iubesc peştele şi ador macroul!

Apoi să continuu cu verdeţurile ce nu le plac deloc şi pe mărar în mod special.

Şi să mai zic în treacăt că–s în pofte la toate reţetele Crisei.

Iacătă-mă-s pe ce cărări ajung eu în bucătărie uneori.

Am pornit de la reţeta ei, pe care fireşte că n-am respectat-o întocmai. Bine că de astă dată consecinţele n-o mai fost dezastre ce trebe drese cu palpitaţii.

Am avut:

-         1 kg macrou

-         50 ml zeamă de lămâie şi portocală – cu care am înlocuit oţetul din reţeta de bază

-         100 ml apă

-         sare, piper, mărar proaspăt cu caru – 2 legături

-         2 linguri de ulei măsline ce puteau lipsi, fu peştele gras

-         hrean pentru după coacere

Peştele curăţat şi tăiat în 5 l-am aşezat în vasul yena. Am turnat zeama de lămâie şi portocală, am presărat sare, piper, mărar. Am copt 45 de minute la foc mediu cu întoarcerea peştelui pe cealaltă parte la jumătatea timpului.

L-am servit cu zeama rămasă după coacere amestecată cu hrean.

Fu delicios, aşa cum n-aveam nicio temere că nu se va-ntâmpla.

Crisa, te iubesc! Pe mărar tot nu!