▼
vineri, 29 iunie 2012
Desert de post cu cireşe
Ziceam, în partea cu lapte de cocos, că din motive de neharţi pentru ziua de Sf Petru şi Pavel m-am jucat cu un blat şi o budincă.
Iniţial, mi-am dorit să fac negresa de post cu lapte de cocos şi cireşe. Fie din cauze de lăfăială cu ea pe două tăvi, fie din cauze de insuficientă făină, fie din certitudini de habar n-am, o trebuit s-o completez c-un soi de cremă.
Pentru blat:
- cireşe- am avut 1 kg, câte-or fi rămas după desâmburire şi îndepărtare cozi, nu ştiu a spune
- fulgi proaspeţi de cocos- vro 250 gr
- ulei - 150 ml, 100 ar fi fost mai potriviţi
- 200 ml lapte de cocos
- zahăr - 100 gr
- făină -100 gr
- 135 gr griş
- 1 plic praf de copt
-200 ml sirop - de la cireşele ţinute cu zahărul la frigider
- sare - n-am pus!
Eu am blendurit toate cele cu menţiunea că din cantitatea de cireşe am pasat 250 gr, restul le-am adăugat întregi înainte de coacere blat.
Aluat l-am împărţit între 2 tăvi de cozonac, l-am acoperit cu restul cireşelor şi l-am copt 35 minute la foc mic în cuptorul bine încins.
A doua zi o mai fost vreme de continuări, aş fi vrut o budincă din lapte de cocos şi orez integral măcinat, dar pierdeam lumina soarelui şi nu mai fu vreme de râşnit boabe.
Laptele cu orez:
- între timp s-o mâncat făr de niciunele unul dintre blaturi şi laptele fu doar pentru cel rămas
- 150 gr orez fiert în 500 ml lapte de cocos
- după fierbere i-am pus miere şi coajă de lămâie şi ce mi-o mai rămas de la fulgii proaspeţă de cocos, vro 50 de gr
- am turnat laptele cald peste blat în tava în care l-am copt
- când s-a răcit am scos blatul cireşe - lapte cu orez pe un platou
- l-am pudrat cu scorţişoară
- l-am decorat cu cireşe proaspete trecute prin miere şi cocos
Ar fi fost un desert mult mai fin cu budinca de lapte, dar n-am a mă văicări!
Ar fi fost un desert mult mai interesant cu vişine, dar n-am a mă văicări!
Ar fi fost ..... s-o dus postul, d' amu e dezlegare iară, pentru o vreme, la toate cele!
joi, 28 iunie 2012
Lapte de post din cocos
Pân' să dau, la detoxifierea Ohsawa, nas în nas cu laptele din orez, acesta din nuci de cocos era preferatul meu dintre cele vegetale. Bine, competiţia era cu laptele din soia, care cumpărat îmi place, da-i scump, iară de făcut în casă îi complicat pentru mine şi negustos!
Ingineria lăptoasă nu-i grea, de are cine sparge nuca!
Riscul este ca, după ce într-un final ajungi la miez, acesta să fie stricat; să gândim pozitiv, tovaraşi, rar se întâmplă să fie alterate două nuci consecutive, cu mai mari şanse de izbândă este vărsarea paharului de lapte la şedinţa foto!
Se înţeapă nuca, dintre cele 3 puncte aflate la unul dintre capete, în cel mai mare. Eu făceam asta cu picioruşul de la mixer pân să găsesc cârligul de la maşina de pâine.
Se scurge apa de cocos şi se strecoară, în teorie obţinem un pahar, în practică, foarte rar, chiar şi jumătate de pahar.
Se amestecă ulterior cu laptele, se foloseşte ca esenţă, se bea, orice numa să nu se uite că n-are infinitul ca termen de garanţie!
Pân să descopăr un cant pe balcon (cel de beton de la baza grilajului, nu caturile pereţilor, astea nu rezistă, verificat!) în care sparg mai uşor nucile, le zăpăceam cu partea netăioasă a unui cuţit rezistent.
Apoi, se scoate miezul din cochilia crăpată, nu-i musai să fie curăţat de pieliţa închisă la culoare şi se blendureşte cu un kil de apă fierbinte, se adaugă miere şi-i gata!
Îmi place smântâna care se formează deasupra, cartea zice că are 20 % grăsime laptele acesta, este foarte aromată, ziceam că nu-i musai de curaţat de coaja aceea subţire, când spălăm fulgii de cocos, nici asta nu-i obligatorie, rămaşi după blendurire, părţile acelea se depun pe fundul vasului şi sunt usor de înlăturat, mult mai uşor decât a reuşi decojirea miezului! Fulgii sunt mult mai fini decât cei din comerţ, nici la gust nu prea seamănă cu dânşii şi proaspeţi cu miere, fructe, ciocolată pot fi un desert surprinzător, foarte uşor .
Eu pe acesta l-am folosit la o prăjitură şi l-am blendurit cu apă rece, în două reprize a câte jumătate de litru, urmând a fi copt cu cireşe, au fost vro 300 de grame de fulgi uzi, cartea zice 3 căni în condiţii ideale.
De regulă, îl consum atunci făr de nici unele, amu m-am prostit cu prăjitura pentru Sf Petru şi Pavel, care nu-i cu harţi, ci doar cu dezlegare la peşte. În combinaţie, or nu, cu banane coapte or căpşuni or ce fructe îndrăgiţi, este m-i-n-u-n-a-t-!!
Se pricepe ca-s mare fan cocosos or tre să mai zic?!
Ingineria lăptoasă nu-i grea, de are cine sparge nuca!
Riscul este ca, după ce într-un final ajungi la miez, acesta să fie stricat; să gândim pozitiv, tovaraşi, rar se întâmplă să fie alterate două nuci consecutive, cu mai mari şanse de izbândă este vărsarea paharului de lapte la şedinţa foto!
Se înţeapă nuca, dintre cele 3 puncte aflate la unul dintre capete, în cel mai mare. Eu făceam asta cu picioruşul de la mixer pân să găsesc cârligul de la maşina de pâine.
Se scurge apa de cocos şi se strecoară, în teorie obţinem un pahar, în practică, foarte rar, chiar şi jumătate de pahar.
Se amestecă ulterior cu laptele, se foloseşte ca esenţă, se bea, orice numa să nu se uite că n-are infinitul ca termen de garanţie!
Pân să descopăr un cant pe balcon (cel de beton de la baza grilajului, nu caturile pereţilor, astea nu rezistă, verificat!) în care sparg mai uşor nucile, le zăpăceam cu partea netăioasă a unui cuţit rezistent.
Apoi, se scoate miezul din cochilia crăpată, nu-i musai să fie curăţat de pieliţa închisă la culoare şi se blendureşte cu un kil de apă fierbinte, se adaugă miere şi-i gata!
Îmi place smântâna care se formează deasupra, cartea zice că are 20 % grăsime laptele acesta, este foarte aromată, ziceam că nu-i musai de curaţat de coaja aceea subţire, când spălăm fulgii de cocos, nici asta nu-i obligatorie, rămaşi după blendurire, părţile acelea se depun pe fundul vasului şi sunt usor de înlăturat, mult mai uşor decât a reuşi decojirea miezului! Fulgii sunt mult mai fini decât cei din comerţ, nici la gust nu prea seamănă cu dânşii şi proaspeţi cu miere, fructe, ciocolată pot fi un desert surprinzător, foarte uşor .
Eu pe acesta l-am folosit la o prăjitură şi l-am blendurit cu apă rece, în două reprize a câte jumătate de litru, urmând a fi copt cu cireşe, au fost vro 300 de grame de fulgi uzi, cartea zice 3 căni în condiţii ideale.
De regulă, îl consum atunci făr de nici unele, amu m-am prostit cu prăjitura pentru Sf Petru şi Pavel, care nu-i cu harţi, ci doar cu dezlegare la peşte. În combinaţie, or nu, cu banane coapte or căpşuni or ce fructe îndrăgiţi, este m-i-n-u-n-a-t-!!
Se pricepe ca-s mare fan cocosos or tre să mai zic?!
miercuri, 27 iunie 2012
Dovlecei cu hrişcă
Prin 2000 locuiam în camera de cămin studenţesc cu 2 rusoaice. La ele m-am intersectat prima dată cu hrişca, doar cu mirosul, de la pregătirea căreia porneau cele mai aprige certuri: "să nu vă mai prind cu grăunţe d'astea, de nu vreţi să aterizaţi peste Prut!" Năştea un miros înţepător de gaz, ce nu-l puteam asocia cu un ceva mâncabil.
Peste 10 ani, când încercam să renunţ la carne, mi-am pregătit de câteva ori ciulama de hrişcă cu smântână, o minunăţie!
Regimul Ohsawa impune hrişca printre cele 4 cereale şi s-a nimerit ca, după ce am lăsat-o la înmuiat peste noapte, de cele mai multe ori, să o mănânc crudă. Probabil că oricât de naturală zice Plafarul că este, se află foarte departe de aceea nedecorticată şi neprocesată din oalele de la cămin.
La standul de ziare am răsfoit cateva secunde o cărţulie de-i zicea "205 reţete de post", am deschis la dovlecei umpluţi, habar n-am amu cu ce, am reţinut că se fierbeau într-o supă cremă şi toate ingredientele se puneau crude, mi-a plăcut!
Eu am folosit:
* dovlecei
* ceapă, morcov, ciuperci, orez integral, hrişcă, pătrunjel
* cimbru, piper şi cartof
* roşii, măsline
Dovleceilor le-am tăiat gâtu' (!) - am dat pe răzătoarea mică toate părţile acestea, i-am tăiat pe lungime şi i-am scobit uşor cu o linguriţă.
Orezul şi hrişca înmuiate de peste noapte le-am amestecat cu morcovul ras mic, ceapa tocată, pătrunjelul, ciupercile mărunţite, la final cu piperul şi cartoful tot trecut prin răzătoarea mică. Cu umplutura aceasta am acoperit bine scobiturile dovleceşti.
- miezul îndepărtat al dovleceilor l-am blendurit cu roşii şi zeamă de lămâie, l-am turnat peste cei umpluţi
- am pus capace din roşii şi măsline şi am copt 40 minute la foc mic
Mi-au plăcut foarte mult, abia aştept să înceapă nepostul şi să-i pot face cu ton!
Dovlecei cu hrişcă, supă cremă acră, mămăliguţă coaptă, ardei iute, am uitat ceva ?!
Da, am uitat de poftă bună!
luni, 25 iunie 2012
Îngheţată de post cu halva
În postul Paştelui, am umplut cornete cu cremă de halva, amu văd că n-au mai ajuns p' aci, era ceva cu lapte de soia, margarină (nu daţi cu pietre, chiar îmi place în prăjituri!) şi halva.
După cele 7 zile de Ohsawa mi-am ostoit poftele dulci tot cu un fel de cremă d' aia, dar modificată conform experienţei grăunţoase.
Pe lângă turtiţele din mei, cel mai mult mi-a plăcut laptele, fie că-l obţineam din grâu, fie din orez!
Am pornit cu:
* 175 gr baton halva, ceva rusesc ca o ciocolată de casă, foarte cremos şi tare bun!
* 75 gr orez integral măcinat făină
* o mănă curmale
* 400 ml apă
În capul meu, la pornire, aveam un sos de curmale peste îngheţată, după 5 minute uitasem ce aveam în cap şi turnam două linguri de cacao peste îngheţată, moment din care sosul nu-şi mai avea rostul.
Reiau
- boabele de orez date prin râşniţă şi necernute le-am fiert cu apa, foarte puţin, poate şi pentru că orezul integral era rămas de la Ohsawa când îl foloseam după o noapte de înmuiere; în laptele acesta îngroşat am pus la topit halva şi pentru că nu mi-o plăcut culoarea deschisă am adăugat şi două linguri de cacao, moment în care n-am mai avut ce face cu mâna de curmale pusă la înmuiat în esenţă de rom decât să o adăug compoziţiei.
- după răcire am blendurit-o puţin ş-am pus-o la congelator.
Eu am lăsat-o la congelator o noapte, apoi are nevoie de câteva minute de căldură pentru a putea fi consumată. Foarte bine era de aveam foi de napolitane s-o păjituresc, dar n-am avut!
Mare surpriză fu pentru mine îngheţata aceasta, probabil cu lapte or smântână este o cremoasă minunată, nu că nu şade bine-n laptele de orez!
După cele 7 zile de Ohsawa mi-am ostoit poftele dulci tot cu un fel de cremă d' aia, dar modificată conform experienţei grăunţoase.
Pe lângă turtiţele din mei, cel mai mult mi-a plăcut laptele, fie că-l obţineam din grâu, fie din orez!
Am pornit cu:
* 175 gr baton halva, ceva rusesc ca o ciocolată de casă, foarte cremos şi tare bun!
* 75 gr orez integral măcinat făină
* o mănă curmale
* 400 ml apă
În capul meu, la pornire, aveam un sos de curmale peste îngheţată, după 5 minute uitasem ce aveam în cap şi turnam două linguri de cacao peste îngheţată, moment din care sosul nu-şi mai avea rostul.
Reiau
- boabele de orez date prin râşniţă şi necernute le-am fiert cu apa, foarte puţin, poate şi pentru că orezul integral era rămas de la Ohsawa când îl foloseam după o noapte de înmuiere; în laptele acesta îngroşat am pus la topit halva şi pentru că nu mi-o plăcut culoarea deschisă am adăugat şi două linguri de cacao, moment în care n-am mai avut ce face cu mâna de curmale pusă la înmuiat în esenţă de rom decât să o adăug compoziţiei.
- după răcire am blendurit-o puţin ş-am pus-o la congelator.
Eu am lăsat-o la congelator o noapte, apoi are nevoie de câteva minute de căldură pentru a putea fi consumată. Foarte bine era de aveam foi de napolitane s-o păjituresc, dar n-am avut!
Mare surpriză fu pentru mine îngheţata aceasta, probabil cu lapte or smântână este o cremoasă minunată, nu că nu şade bine-n laptele de orez!
sâmbătă, 23 iunie 2012
Jurnal ohsawaian
O-nceput cu temerea că mă-ndrept spre diabet de nu mi-s în stare să înfrânez porniri ciocolatoase, s-o paranoizat când am citit că printre semne diabetice ar fi necicatrizarea, am semnul atingerii cu fierul de călcat de amu 3 luni a'ci, la bază de mare deget stângaci, am la tâmplă de vro 6 luni amprente ale trecerii coşurosului, peste toate, s-o mai format ş-un bob de fasole gâlmaci, pe după ceafă.
miercuri, 20 iunie 2012
Cupcakes cu lapte condensat şi caise
Lipsesc motivat, sunt în cea de a şaptea zi din cele zece cu hrănire exclusiv grăunţoasă (grâu, hrişcă, orez, mei), dar despre asta într-un jurnal ohsawaian la final, amu cupcakes.
Pentru ziua mamei fui cu nechef tortulos, laptele condensat trebea lichidat că-ncepea postul şi expira după, în aste condiţiuni vitrege cea mai blândă alegere fu îngheţată şi brioşe cremoase, astea încaisate acrii, cele căpşunoase dulcii şi îngheţata gheaţoasă, deci combinaţia fabuloasă pentru primii 56 de ani mămiceşti!
Pentru o tavă de brioşe, 12 bucăţi, am făcut un aluat din:
- 200 ml lapte condensat
- 125 gr făină
- 175 gr unt topit
- 3 ouă
- 1 zahăr vanilat
- 2 linguriţe praf de copt
+ 150 gr caise tăiate mărunt
+ 1/3 dintr-un plic cu ciocolată caldă
Am mixeruit toate cele făr de ciocolata caldă ;i fructe, am adăugat caisele şi am omogenizat, 2/3 din aluat l-am turnat în hârtiile speciale, restul l-am amestecat uşor cu praful de ciocolată caldă şi l-am turnat în forme desenând cu furculiţa peste cel alb.
Le-am copt pân nu s-o mai prins de scobitoare, vro 20 de minute în cuptorul bine încins anterior.
Pentru decorare am blendurit caise cu frişcă lichidă, pentru că maglavaisul avea consistenţa moale i-am adăugat ciocolată albă topită.
Ziceam şi la cele căpşunoase, copturile acestea sunt minunate pentru că deşi nu-s deloc însiropate aşa par!
După post, de vor mai fi caise, vreu să le repet, făr de lapte condensat, nu mai am, ci cu iaurt. Abia amu leşin în faţa gândului , fug la mămăliga mea din mei!
AMR 3
vineri, 8 iunie 2012
Cupcakes cu lapte condensat şi căpşuni
După reţeta anterioară, cea a îngheţatei din căpşuni şi cea prezentă, a blatului cu roşioase d' astea pistruiate, e vremea să mă spovedesc şi să spui că mie nu-mi plac căpşunile! Am uitat de postarea viitoare, cea a tortului căpşunos!
miercuri, 6 iunie 2012
Îngheţată din mascarpone şi căpşuni
Botezul complet este îngheţată din mascarpone, căpşuni şi zahăr, completez iară: 500 gr căpşuni, 250 gr mascarpone, 100 gr zahăr, zeama de la o jumătate de lămâie, un blender, care nu-i aşa de musai şi un congelator, care cam este!
Spre deosebire de îngheţata din ananas, aceasta este cremoasă pân' la topire şi dincolo de ea.
Să fiţi sănătoşi!