joi, 3 octombrie 2019

FRANKENSTEIN - MARY SHELLEY



Inventarul cărților în curs de citire
Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima filă.
    În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am una bucată neterminată din 6 ș-am pornite din 2019 încă 6. Cam cel mai mic stoc al necititelor pe anul ăsta, ceea ce-mi naște speranțe de lichidare integrală în următoarele 3 luni.

    De ce astă carte

    Pentru două drumuri foarte lungi cu trenul (pân la urmă au depășit 24 de ore) îmi pregătisem 2 volume, vreo 600 de pagini. Le-am gătat la dus și-n perioada șederii în deplasare, motiv pentru care întoarcerea a presupus alegerea unor cărți din biblioteca ce-o am încă depozitată la mama. Mă pregătisem cu 400 de pagini, dar am sfârșit doar jumătate, cele 200 ale lui Frankenstein

    Au trecut exact 10 ani de când mi-am achiziționat colecția Cotidianului pentru Literatură. Îmi amintesc limpede șifonierul greu pe care le-am depozitat, săptămână de săptămână, 131 de volume, dar foarte puține din viața și bărbatul meu de atunci. 

    **** FRANKENSTEIN - un Prometeu modern
    În 1818, după ce inventase povestea lui Frankenstein la 18 ani (este născută în 1797), romanul îi este publicat lui Mary Shelley făr de numele ei. Fusese provocată să scrie o poveste cu stafii. N-o scris-o atunci, în timpul adunării provocatoare, ci mai târziu după un coșmar. Numele îi va fi tipărit pe copertă abia în ediția din 1823. 

    Victor Frankenstein este un tânăr cercetător care trăiește și studiază în Elveția.  La 23 de ani (parcă asta era vârsta) creează din fragmente de cadavre un om în carne și oase, de vreo doi metri jumate înălțime și cam slut. Pornește proiectul la scară mare pentru că doar astfel îl putea termina într-o perioadă rezonabilă. 2 ani o durat pân la urmă finalizarea.  Nu se dau multe detalii despre această etapă (mi-ar fi plăcut!) pe motiv că expertul nu-și dorește ca altcineva să-i repete experimentul. Creatura nu se numește Frankenstein dară, creatorul e Frankenstein!
    Viața și moartea îmi păreau limite ideale pe care eu, primul, aș putea să le întrerup și să aduc un torent de lumină în lumea noastră întunecată. O nouă specie m-ar binecuvânta ca fiind creatorul ei; multe ființe minunate și fericite mi-ar datora mie existența lor. (...) dacă aș putea anima materia fără viață, aș putea, în timp, (deși acum cred că este imposibil) să readuc viața acolo unde moartea a devorat, aparent, corpul până la descompunere. (Pag. 45)
    Povestea lui Victor Frankenstein este aflată de Robert Walton, un tânăr de 28 de ani (asta e sigură, mi-am notat-o), care conduce o expediție spre Polul Nord. La rându-i Robert trimite în epistole surorii sale din Anglia, Seville,  informațiile pe care le capătă direct de la Victor Frankenstein. Fu chinu naibi să le citesc (îs plictisitoare), din fericire nu fu gândit integral romanul cu astă structură, ci doar începutul și sfârșitul. 

    Să mai scriu altceva ar însemna să dezvălui dintre firele poveștii, care sunt foarte puține, unul e principal: creația, nemulțumită de ceea ce i-a asigurat făuritorul, caută să se răzbune pe acesta și pe oamenii dragi lui.  Eu am fost cam de pe la început de partea creaturii (de aia nu l-am numit monstru niciunde). Victor este un fel de ciobănașul din Miorița: știe că va muri și așteaptă asta cu mâinile-n sân. Or asta e frustrant. Adică geniul care a clonat viața umană, ceea ce nu se petrece cu ajutorul științei nici două  veacuri mai târziu, stă paralizat în neasumare și neacțiune. Oi, ce-mi venea și mie să-l strâng de gât și să-l trimit dracu să se apere.
    Nenorocită ziua când am primit viață! am exclamat în agonie. Blestemat creator! De ce ai creat un monstru atât de hidos încât chiar tu întorci capul în fața mea cu dezgust? Dumnezeu, în mila lui, l-a făcut pe om frumos și atrăgător, după propria lui imagine, dar forma mea, este aceea a unui tip murdar, făcut de tine și mai oribil prin comparație. Satana are tovarășii lui, diavolii, care să-l admire și  să-l încurajeze, dar eu sunt singur și detestat. (Pag. 125)
    Sunt multe întrebări care rămân după ce se citește și ultimul punct. E știut azi că monștrii nu se nasc astfel, ci doar mediul în care viețuiesc îi modelează să urmeze drumul rău. Ar fi schimbat iubirea ceva sau ar fi fost prea târziu chiar și în povestea dintr-o carte? Care-i legătura cu Prometeu din subtitlu nu știu a zice căci n-am priceput-o. 
       
    Despre steluțe
    Multe pagini am fost sigură că lectura va sfârși în 3 steluțe (alea din oficiu pentru toate cărțile ce nu șed cu lunile în teancul neterminatelor). Pe motive de CFR incompetent,  călătoria  a  fost întreruptă de transbordări în autocare și trenuri, adică nervi și gâlceavă, nu tocmai cel mai propice mediu pentru citit. Când într-o haltă, printre ciulini, am văzut zecile de bătrâni și părinți cu bebeluși neputincioși în fața bagajelor uriașe deznădejdea și furia mi-au ajuns la nivelul bocetului. De țara asta chiar s-a ales praful!  Ochelarii în cea mai mare parte a timpului nu i-am găsit în papornițe (nu că mi-ar fi fost de mare folos, trebuie iară schimbați după nici un an) așa că scrisul puchinos l-am dibuit mai în valuri, mai în ceață, conform condițiilor de lumină naturală și epuizare emoțională. 

    După o întârziere de peste două ceasuri probabil eram singura din tren care-și dorea prelungirea călătoriei, mai aveam 25 de pagini necitite și mă perpeleam în așteptarea deznodământului poveștii. De aici a mai apărut o steluță, cea cu numărul patru. 

    Aș fi putut justifica și 5 steluțe. E  primul Frankenstein, cel care nu are legătură cu monstrul din cărțile și filmele horror de mai târziu, ci e doar un personaj nefericit, în căutare de afecțiune, pe destinul căruia am bocit cu dureri de inimă. Nu mai știu exact cât pe motive de CFR și cât pentru eroul pocit și respins de societate. Dar în zilele ce vin voi scrie despre cele mai 5 steluțe din viața asta și parcă nu-i drept pentru Podul de lut să defileze umăr lângă umăr cu Frankenstein

    • Frankenstein / Mary Shelley, editura Univers 2009, colecțiile Cotidianul. Literatura, volumul 129, 221 pagini. 

    Ce s-o tăiat la montaj:


    Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

    *          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
    **        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
    ***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
    ****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
    *****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


    ________________
    În 2019 am mai citit:
    1. An/Organic - Florin Pîtea ***
    2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
    3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
    4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
    5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
    6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
    7. Insula roboților - Petre Brown ****
    8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
    9. Povestea mea - Michelle Obama *****
    10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
    11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
    12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
    13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
    14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
    15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
    16. Fugara - Alice Munro *****
    17. Chipul - Alice Munro *****
    18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
    19. Ochii dragonului - Stephen King *****
    20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
    21. Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul  *** Pinball. 1973 ****
    22. Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
    23. O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
    24. Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
    25. Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
    26. Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
    27. Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
    28. Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
    29. Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
    30. Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
    31. Visul călătorului - Stelian Zamora ****

    4 comentarii:

    1. Bine ai revenit din concediu!!! :*
      Eu nu agreez povestile de groaza, de aceea nu citesc povesti de groaga si nici la filme de groaza nu ma uit :) Prefer un siropel telenovelistic :P Am in teancul meu de carti adunate recent din surse gratuite (biblioteci stradale) pentru a fi citite DOAR 3 carti de acest gen, deci cred ca o sa intru si eu in randul lumii pana la urma :)))

      RăspundețiȘtergere
    2. Da, concediul meu care o depășit 7 luni deja:))) Asta nu-i de groază absolut deloc. Chiar expediază în puține cuvinte ce-ar putea fi horror. Eu mă sacrific și pân la sfârșitul anului mai am în teanc doar psihoterapie și biografii, deși aș mai citi măcar un Stephen King-uț.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Esti stapana cartilor si ai puterea sa alegi ce vrei sa citesti, chiar si un King-uț :D

        Ștergere
      2. Sunt roaba cărților neterminate pân la sfârșitul anului :)))

        Ștergere