miercuri, 10 iulie 2019

CORCODUȘE LA OȚET

Gândisem pentru Zambetania o săptămână,  asta,  făr de rețete, doar cu povești din cărți or ba. M-am sucit olecuță. 

Deși corcodușele există în viața mea încă de pe când, în copilărie, le furam crude din curtea SMT, n-aș greși deci de-aș zice că dintotdeauna, până zilele astea n-am auzit de rețete cu corcodușe. Mie coapte nu mi-au plăcut niciodată. Probabil după ce hoarde de plozi umpleau poale cu ele crude, nici nu mai ajungeau să se coacă prea multe.. 

- Am găsit rețete cu dulceață de corcodușe și corcodușe murate! mă lăudam uimită de informațiile cele noi. 
- Da, dulceața este grozavă la prăjituri, o să vezi! mi-o răspuns mătușa pentru care toate-s vechi. 

Am pornit tot de pe blogul Savorilor urbane, de AICI,  sursa mea de inspirație pentru toate borcanele din beci de anul ăsta. Pentru că deși pomi avem, dară roade ioc, am fost la cules corcodușe  de pe marginea șanțurilor. Slavă, Cerului, acolo îs tone! Și câini asemeni. 


INGREDIENTE pentru 5 borcane (de 400 ml fiecare):
  • 750 grame corcodușe cu sâmburi
  • 350 grame oțet
  • 700 grame apă
  • 70 grame zahăr
  • 35 grame sare
  • coriandru boabe
  • muștar boabe (pe astea le-am adăugat pentru că le aveam)
  • piper negru boabe
  • fire de cimbru proaspăt


PREPARARE

  • Am ales cele mai tari corcodușe, mai crude, coapte doar pe jumătate (celelalte le-am făcut gem, rețeta  pe blog săptămâna următoare) și le-am spălat bine după ce le-am curățat de codițe.
  • Am pregătit saramura, adică toate ingredientele, făr de cimbru, le-am pus la fiert într-o cratiță. După primul clocot am oprit focul și am lăsat soluția 5 minute să se răcorească. 
  • În borcane sterilizate prin fierbere, am așezat corcodușele (150 de grame au intrat în fiecare borcan) și crenguța de cimbru proaspăt.
  • Am turnat pân la buza borcanului, acoperind fructele, saramura fierbinte și am împărțit condimentele în mod egal între borcane.
  • Am închis borcanele cu capace (sterilizate și ele). 
  • Aștept să vină iarnă și să le aflu gustul. 


ALTE MENȚIUNI
  • Diana le recomandă pentru fripturi și aperitive. 
  • Eu voi reveni cu o actualizare în detaliu, aici, atunci când corcodușele vor fi murate. 
ACTUALIZARE 
(20 octombrie 2019)
  • Primul borcănel l-am deschis, după 3 luni, pentru un grătar cu carne. Corcodușele au textura celor din compot, dar sunt foarte acre din cauza oțetului și a fructelor crude. La anul, le voi reface sigur, voi crește cantitatea de zahăr și o voi scădea ușor pe cea de oțet.  
  • Cei care le-au gustat le găsesc interesante. 

8 comentarii:

  1. Ma roade curiozitatea acus :D Cumva nu-mi pot inchipui ce gust vor avea dupa murare.
    Este la tata pe strada un corcodus doldora. Poate fac si eu cateva borcanele sa le aflu gustul :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu tot din curiozitate le-am testat. Aș paria că ceva acru murat în oțet nu-i pe gustul meu, dar aștept infirmări :) Gemul este minunat, vreau să-l repet cât mai sunt fructe.

      Ștergere
    2. Tataia ne punea sa le adunam pe toate de pe jos, inclusiv alea zdrobite de ciment :D Nimic nu se pierde, totul se transforma, chiar daca doar in tuica :D

      Ștergere
    3. Am și eu amintiri țuicistice cu fructe zdrobite ce trebuiau adunate dintre muște și buruieni. În afară de băutură pe la noi nici nu se folosesc la altceva.

      Ștergere
    4. Nici la noi, macar ca acum stiu ca se folosesc chiar si la acritul ciorbei :D Nu eu!

      Ștergere
    5. Am acrit-o eu pe ultima, dar n-am fost prea impresionată.

      Ștergere
  2. cind mai ai timp sa le faci?Torina

    RăspundețiȘtergere