marți, 5 martie 2019

MOZAICUL BUCURIEI #18



Cărțile zic să-l trăim pe Acum, momentul prezent, cu Bucurie. Trece repede și dus rămâne pe vecie. Dacă așa zic învățații, cine-s io să-i contrazic?  Clipa aia de-o aștept cu garanția fericirii:  marele  pot câștigat  la  loto, patru  copii, vacanța în  Patagonia, propria  cofetărie, cincizeci de kile, poate vor sosi la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.

Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!

REPLICI DE LA TATĂL ȘI FIUL
- Copile, ai voie la calculator, doar după ce citești o poveste!
Mă uit la ceas, zicea 19.03.

- Gata, am terminat-o! 
Verific iară: 19.05.

- Povestește, te rog, ce ai citit. 
- Nu am fost atent căci nu mi-ai zis s-o citesc ca s-o povestesc.
- Bine, poți merge la calculator, dar mâine citești o carte întreagă.
- Nu mai bine stai lângă mine să o citesc cu voce tare și să nu mai trebuiască să o povestesc?!


*

- B., te rog, să nu mai conduci cu vitezele astea mari. Chiar nu vreau să mor cu o sută cincizeci de kilometri pe oră, prefer să o fac la șaizeci dacă tot tre să fie ăsta sfârșitu...
- Știi că-s șanse mari ca la șaizeci să rămâi legumă, cum la două sute e puțin probabil?! Gândește-te bine ce-ți dorești cu adevărat.



ÎNTR-O ZI DE IARNĂ M-AM ÎNTÂLNIT CU PRIMĂVARA
Era 9 februarie, țiu minte data nu pentru că e una importantă, ci pentru că a doua zi urma, pentru scurtă vreme,  să nu mai fim lefteri, adică 10, ziua de salariu. Priveam, ca și-n episodul trecut, pe una dintre ferestrele mari care dau spre uliță. Trecea tacticoasă, chiar alene, strada. De la noi din curte se plimba spre cea vecină. Încă-s fascinată de ea. O fi având fața aia de șoarece, dar, frate, are o coadă spectaculoasă! Ce bine ne-ar prinde un pămătuf pentru praf pe modelul ăla. 

Apoi, la plecare, exact în curtea în care veverița se aciuase, ghiocei grași ședeau rânduri, rânduri. Nici nu era nevoie să aterizez printre peticele lor, le simțeam aievea mirosul. Și pe când îl întrebam pe Google cum îi pot muta și-n casa noastră, au răsărit dantelați și frumoși cum doar în atlas mai sunt. 

Și pentru că veverița și ghioceii mă fericiseră cu asupra de măsură, mai primii spre săturare  și o barză în drumul spre casa veche.



CEL MAI NEBUNESC LUCRU SĂ-I ZIC CARE-I
- Maria, zi-mi care-i cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut în toată viața ta!
Când Moad (după șase luni am aflat că se scrie Mouad) întreabă,  e clar un ordin. Mă și amuza tonul lui poruncitor de parcă eram la secție cu lumina între ochi pentru mărturisirea adevărului.

În timp ce mintea îmi sufla de alde: nu m-am aruncat cu o coardă elastică, n-am zburat printre vârfuri periculoase, nici în cap n-am sărit, gura o zis:
- C-am avut încredere deplină în B. din prima secundă. Drept e că m-am cam înșelat. Este un om mult mai bun decât am presupus eu atunci când am simțit că-i cel mai bun. 

3 comentarii:

  1. Lectiile gata in 3 minute si 26 de secunde le experimentam si noi :D La povesti nu ne bagam, pentru ca mandra noastra nu citeste, punct.
    La capitolul negocieri inutile suntem iarasi pe primele locuri, deci sa zicem ca suntem normali :D ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crisule, eu îi admir grozav pe toți juniorii care-și negociază totul. Când îmi dădeau ai mei ordine, nici măcar în ultimul rând nu era să contest. La ei e prima reacție, aia automată. Mă bucur că nu vor fi adulții lui taci și înghite.

      Ștergere
    2. Dar nici sa comenteze doar de dragul comentariului nu-i bine. In plus este necesar sa inteleaga ca nu totul este negociabil si ca unele lucruri se fac si atat, fara intrebari, fara comentarii, fara negocieri, fara scarba, fara nervi.

      Ștergere