joi, 3 ianuarie 2019

Topul cărților citite în 2018



Anu' ce se duse am citit integral 34 cărți și au rămas negătate 6 bucăți. Deși nu mi-am îndeplinit obiectivul stabilit, acela de a citi 50 de cărți, fu un an lecturos grozav. Sunt foarte puține cărțile care m-au chinuit, din cauza lor am și pierdut multă vreme, dar am regăsit scriitorii preferați în texte nedezamăgitoare și am făcut cunoștință cu autori nou-nouți față de care fu iubire la prima citire. 
  1. Adolf H.: Două vieți / Eric-Emmanuel Schmitt ***** 
  2. Orbi / Petronela Rotar *****
  3. Copilul invizibil / Gaspar Gyorgy ****
  4. Adi Hădean / #24centimetri ****
  5. Unul dintre noi / Asne Seierstad *****
  6. Cărarea pierdută / Alain Fournier ***
  7. Anatomia sufletului / Constantin Necula *****
  8. Exorcizat / Radu Găvan *****
  9. Printre tonuri cenușii / Ruta Sepetys *****
  10. Uciderea Comandorului / Haruki Murakami ****
  11. Privind înăuntru / Petronela Rotar *****
  12. Drumul către libertate / Yeonmi Park ***** 
  13. Freddie Mercury / Peter Freestone ****

După mulți ani, am decis ca domnul Murakami, încă autorul meu de suflet, să nu prindă top 10. Dintre cele două volume citite în 2018 nu m-o năucit niciunul ca-n trecut, la-nceputul dragostei.

Am premiat cu 5 steluțe 20 dintre volume. Dintre acestea fu chinu naibi să aleg doar 10. Ca și-n anii trecuți, am convingerea că un ceas mai înainte sau unul mai târziu, cu o altă stare emoțională, topul ar fi fost altul. Rămâne dară unul 100% subiectiv. 

  • Am sacrificat două titluri: Exorcizat și Drumul către libertate plus doi autori: Doina Ruști și Petronela Rotar pentru că efectiv nu le-am dibuit locul pe care-l meritau în top. Îmi consolez regretul cu faptul că voi lectura în continuare titluri și autori care-mi vor rămâne în suflet cu toate cele 5 steluțe, chiar de limita lui 10 nu-mi va permite să-i nominalizez.  Și mă voi strădui să fiu mai obiectivă cu steluțele, pentru a nu mai ajunge în situația de a pierde jumătate dintre premianți pe drumul spre clasament. 

TOPUL CĂRȚILOR CITITE ÎN 2018


L-am păstrat în top pe domnul Schmitt, chiar dacă doar la numărul zece,  pentru că după foarte multe volume dezamăgitoare acesta îmi câștigă atenția pe toate paginile. Poate că nu are deplin meritate toate steluțele, dar sunt recunoscătoare mie că acordându-le am putut să-l păstrez în top. 

Schmitt nu a portretizat un Hitler malefic, ci s-a aplecat cu empatie și compasiune încercând să explice tot ceea ce nu poate fi lămurit. Și mi-a plăcut grozav concluzia sa: în fiecare dintre noi se duce o luptă între un Hitler și un H., doar noi decidem pe care dintre ei îl lăsăm să acționeze (Un om este alcătuit din alegeri și din circumstanțe. Nimeni nu are vreo putere asupra circumstanțelor, dar fiecare dintre noi are puterea de a alege).  

9. Ce-am pierdut în foc / Mariana Enriquez 
Am ținut musai să defilez cu ăst autor pentru că e unul dintre numele cele noi date-n urmărire. 
De regulă, la o carte, pe lângă subiect,  mă captivează tehnica scriiturii: cum sunt așezate cuvintele, cum sunt gândite subcapitolele, cum crește suspansul,  de astă dată am citit hipnotizată tot făr să pot fi atentă la altceva decât poveste. N-aș ști o singură frază s-o reproduc, toate cuvintele s-au transformat instant în imagini brute și brutale și s-au evaporat pentru totdeauna astfel. Dar aș povesti toate întâmplările, chiar pe cele pe care nu le-am înțeles, sunt și de astea, la capătul cărora ajungeam cu întrebarea: ce-o fi vrut să exprime poetul?! 

8. Dragostea unei femei cumsecade / Alice Munro 
Alice Munro rămâne pentru mine scriitorul egal cu el însuși. De la primul titlu pe care i l-am citit în urmă cu niște ani a continuat să mă fascineze frumusețea unor povești făr de poveste și făr de personaje. Ce fericire că fu vreme să bifez și anul acesta măcar o carte de a sa!
De ar trebui să găsesc un element diferit față de cele trei volume munroene citite înainte aș zice că Dragostea m-a copleșit  și urmărit postlectură mai intens. N-aș fi scris asta pe parcursul celor 400 de pagini în care doar am admirat, aproape relaxată, priveliștea prin fereastră, din mers. Minunat rezultat!


Sunt puțini autorii din top 10 care nu fac parte și din clasamentul meu personal de scriitori și nu de titluri. Cristian este dintre cei care înscriu la dublu și ce fericire să-l regăsesc în ăst volum ca-n vremurile de demult, alea-n care m-am îndrăgostit pentru totdeauna de prozetăria sa. 
Nu am a argumenta steluțele. Și de citesc despre Băsescu și de subiectul textului este un film despre care n-am auzit și pe care-l desființează, scriitura lui Cristian este literatură, limbă pură. De aia pot recunoaște și la zece ani de la citirea unui text o imagine, un cuvânt, o emoție. De aia mi-aș dori uneori să trăiască suficient cât să mai scrie și altceva decât cotidian. 
 
N-am reușit decât două volume semnate Stephen King să citesc anul încheiat. Mai am vreo zece disponibile. Sper la un 2019 cu cel puțin patru kingciene. Continuu să mă minunez cât de puțin variază calitatea scriiturii sale. Este printre puținii autori preferați la cărțile cărora nu am emoții. Știu că dezamăgitoare nu există inventat pentru ele. 
Doamne, cum scrie Kingu! Romanul ăsta n-o fi având cea mai spectaculoasă dintre teme, dar e atât de captivant din condei, că-s năucă. De nu mi-ar fi fost teamă, ca întotdeauna, că mă va bântui povestea în vise negre, probabil aș fi terminat cartea într-o noapte.

Există autori preferați și autori preferați. Să iubesc scriituri atât de diferite este pentru mine un privilegiu și sunt recunoscătoare Cerului pentru viața care încă-mi permite să mă bucur de lectură, chiar dacă nu în timpii pe care sufletul meu îi tânjește, ăia mulții de altă dată. Boris Vian rămâne în dosarul scriiturilor splendide. E ca un dar prețios primit de Crăciun lectura textelor sale din fiecare an. 
Nu știu de-i cel mai sfâșietor roman de dragoste din literatura contemporană, după cum zice ultima copertă, dar eu l-am bocit de mi-o sărit cămeșile.


4. Vara în care mama a avut ochii verzi / Tatiana Țîbuleac 
O, da, cartea asta o meritat s-o plimb pe liste și listuțe de dorințe pân am ajuns s-o citesc!
Umorul negru, libertatea lui a gândi făr de etică, sublimul unei scriituri foarte greu de uitat, Viața care înflorește din Moarte sunt pentru mine direcțiile pentru care Vara în care mama a avut ochii verzi este una dintre cele mai frumoase cărți citite vreodată.

3. Călătoria către sine / Irvin D. Yalom 
Tot ceea ce am citit scris de doctor Yalom m-a copleșit. Nicio altă scriitură nu-mi apasă răni nevindecate cum o fac poveștile sale. Să-i lecturez anul acesta memoriile fu o emoție pe care n-o credeam posibilă în timpul vieții sale. 
Oi, Domnule Irv, de-ai mai trăi o mie de ani, să nu fiu nevoită să recitesc la nesfârșit doar volumele pe care ai avut vreme să le scrii în viața asta! Toate steluțele din lume, cărților tale le dăruiesc!

2. Un bărbat pe nume Ove / Fredrik Backman
Ce bine că există regula ca un autor să apară o singură dată în top, chiar de are mai multe volume primitoare de 5 steluțe. Deja mai am achiziționat un titlu semnat de Fredrik Backman și aștept cu nerăbdare să văz de-l va depăși pe Ove. Bunica a primit tot 5 steluțe, dar Ove rămâne prima întâlnire cu o scriitură savuroasă.
Pentru emoție și lacrimi, pentru frumusețea urâtului, pentru scriitură și cuvinte, pentru Sonja și Ove, pentru hohotele de râs, pentru o Poveste ca atât de puține altele. Pentru că am un nou mare favorit printre scriitorii lumii. 

1. Unul dintre noi / Asne Seierstad 
Asta-i cartea de m-o năucit. O poveste atât de reală și o tragedie atât de repetabilă încât mi se prăbușește sufletul de durere. Am ales pentru ea coronița, deși anul acesta m-am întâlnit pentru prima dată cu scriitura jurnalistei norvegiene și cu cele 77 de morți teribile. N-aș ști să zic de-i corect pentru gusturile mele ispitite doar de imaginar să urc pe prima treaptă o poveste adevărată, dar am simțit că-i ce trebe pentru ăst an dus. 
Cum de a reușit autoarea a scrie o carte atât de teribilă folosind un ton atât de neutru este peste puterea mea de închipuire. Ca și alți cititori, la un moment dat, pe parcursul lecturii, am simțit nevoia de a citi întâi partea finală, epilogul, paginile în care jurnalista povestește cum a scris cartea și de cât de multă documentare a fost nevoie pentru un volum atât de autentic.



Ce rotund se încheie topul meu: și Eric-Emmanuel Schmitt și Asne Seierstad au documentat adevăruri odioase și le-au așternut în pagini făr să le judece făptașii, doar să le comunice pe cât de omenește este posibil când sunt atât de dureroase și de teribile. 
A fost un an grozav 2018, dar 2019 are toate premisele pentru a-l întrece! Achiziția cărților pe baza recomandărilor a scăzut la minimum șansele de a nimeri texte slabe. 

3 comentarii:

  1. Iti las aici un link sa vezi cum am notat eu cartile citite in 2018 :)
    https://www.goodreads.com/user/year_in_books/2018/27500433

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ia să-ncep și eu cu jumătăți de steluță, poate-i mai ușor de ierarhizat apoi doar 10:) Mai mult de cinci din lista ta le-am citit văz. Pe care ai cocoța-o pe primul loc dintre toate cele 38?

      Ștergere