luni, 28 ianuarie 2019

DRACULA'S KITCHEN - VLAD B. POPA


Inventarul cărților în curs de citire
Ptiu, ptiu, să mă stuchi pentru a nu mă deochea! Am izbutit pân acuș în toate zilele anului ăstuia să citesc, de nu mai multe pagini, măcar câteva rânduri. 
  • Deși planul lui 2019 prevede să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, deja la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la cinci volume tot anul, căci încă n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină
În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus noua rubricuță în textele despre cărți. Dintre cele începute în 2018 mai am 5 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 4 bucăți, erau 5 pân să termin cu Bucătăria lu' Dracula. Nouă, Mărie, serios?!


De ce astă carte
Pentru că mi-o dăruit-o B. de Moș Crăciun. Dacă în cursul anului venea cu titluri mărturisind că l-or ispitit pentru mine în Cărturești, toată luna decembrie dedicația o fost pentru că nu ți-am luat cadou de Moș Crăciun. Nu mi-o luat cadou de Moș Crăciun, ci doar de câteva ori cărți în zilele lui Undrea. 
  • Este o carte minunată pentru dăruit. Când eu scriu asta, început de ianuarie,  e încă pe stoc la editură. Costă o sută de lei.  Are coperțile din carton gros și paginile din hârtie lucioasă. Textul este însoțit de multe fotografii superbe (una dintre dovezi e mai jos). Cele mai multe dintre ele sunt ale autorului. Arată ca o carte dintr-o colecție prețioasă și de aceea o voi păstra, deși s-ar potrivi grozav gustului câtorva oameni dragi.  Ba, m-am și răzgândit deja! Voi mai cumpăra una. Sper să fie un cadou nimerit pentru un om ce trăiește pe alte meleaguri de mulți ani dar are doruri multe încă pentru țara asta. 
Sursa - editura / Apăi dacă nici asta nu-i o fotografie minunată, nu știu care mai poate fi

***** DRACULA'S KITCHEN ● PRIMELE TAINE
Când i-am văzut titlul, am presupus că-i o carte cu draci și cu laci și nici măcar n-am fost interesată să-i desfac folia pentru a o frunzări. Am așezat-o pe răftuțul cărților ce au ca termen de sfârșire 1 martie ș-am uitat de ea. De nu căutam nu știu ce pe acolo zilele astea, nu-i mai venea rândul la lectură prea curând, anul ăsta sigur nu. Și, totuși, frate, de ce ăst titlu pentru o carte scrisă în limba română? 

Există cărți față de care se petrecere dragoste la prima citire. Citesc primele cuvinte și apoi nu m-aș mai opri înainte de ultima pagină. Dintr-odată și totul mi-i vrerea! 
Bună ciorba asta de burtă de-ți vine să mănânci și farfuria, dar nu e tocmai domnească, dacă te gândești că prin ea înoată stomacul de bovină. Cum să mănânce așa ceva, mai ales în fața pețitorilor de neam ales și sânge albastru, prințesa Rădăuților, când ea era de o frumusețe atât de gingașă și de delicată, de-ai fi crezut că înghite doar puf de păpădie și petale de trandafir?
Așa a venit pe lume ciorba rădăuțeană, din vorbele rugătoare ale prințesei vechii cetăți bucovinene către bucătarii castelului. Și ce n-ar fi făcut ei pentru frumoasa moștenitoare a regatului? Orice ar fi făcut, ba până și să înlocuiască burta de vacă cu piept de pui...(pag. 234)

Ce fericire ca prima carte a anului să fie atât de răvășitoare! M-am întins cu ea cât am putut de mult, să-mi fie bucuria pe îndelete, dar mai mult de douăzeci de zile  nu am putut, prea era finalul musai de aflat. Răvășitor de astă dată nu mai e rezultatul dur al unei scriituri crude, ci al dragului de a absorbi tărâmurile fermecate ale altor vremuri, poate nu mai bune, dar sigur mai de poveste.
Frumoase de zici că-s rupte din soare și aprige ca jarul aprins sunt femeile valahe și bucuria mirelui că și-a găsit perechea e întrecută doar de veselia tatălui c-a scăpat de fiică-sa și-acum are de îndurat doar gura nevestei. 
Un basm pentru oameni mari și oameni mici e cartea asta. E povestea unei Românii care nu mai există decât în picuri pe ici, pe colo. Este despre esență pură și doare a dracu să compari ce a fost cu ce a rămas. Este și despre bucătărie, una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le-am citit vreodată. Mi-a amintit de cea a Doinei Ruști, din Mâța Vinerii, în care mâncarea și rețetele sunt dintre pilonii de rezistență ai scriiturii.  

A fost odată ca niciodată un băiețel care iubea bucătăria. Este un fel de Remy din Ratatouille băiețelul Pierre din basmul lui Vlad B. Popa (dacă tot am revăzut în aste zile desenul animat al șoricelului bucătar). Pentru a-și urma pasiunea, Pierre este nevoit să-și părăsească familia. După o primă perioadă neagră, de sclav pe corabia unor pirați mauri, naufragiază pe meleaguri valahe. 

...Radu Corvin era departe de a fi om ci fără îndoială un demon scăpat din adâncurile iadului. Avea peste o sută de ani chiar dacă arăta de treizeci, omorâse cu mâna lui sute de oameni, chiar și primul echipaj al Stregii, care se răsculase când căpitanul nu-i lăsase pe uscat trei ani de zile. Le scosese inimile din piept și hrănise pescărușii cu ele. Turcii spuneau că e ghiaur și vine dintr-un neam ce ridică credincioșii în țepe înalte cât brazii și-i lasă să se chinuie cu zilele înfipți așa, genovezii spuneau că e valah cu sânge blestemat și alții jurau că e din Lumea Nouă - de temut însă era temut de toți. (pag.24)

Aventura lui Pierre a fost călătoria mea printre rădăcini pe care le cunosc prea puțin, dar pe care le iubesc prea mult.  

N-aș vrea să dezvălui prea multe despre poveste. Voi spune doar că ne poartă prin toate regiunile istorice ale țării ăsteia (Dobrogea, Moldova, Bucovina, Maramureș, Transilvania), doar prin locuri magice și oameni strașnici și că-i o mare bucurie lectura ei. 
Pierre nu-i mai auzea, intrase în bucătărie și se apucase de storceag. Știa bine ce trebuie să facă și se mișca la fel de repede ca Ada - tăiat coada de sturion scos din beci în cuburi de trei degete, gustat zerul de la brânză și-ndoit cu apă dacă e prea acru, pus la fiert legumele - toate le văzuse de zeci de ori la nevasta cazacului. Când zeama clocotea turbată, aruncă bucățile de nisetru și o mână de sare în ceaun și se puse pe așteptat. 
În ultima parte, după ce Pierre ajunge la capătul drumului, sunt câteva rețete. Poate voi împlini vruna dintre ele în bucătăria cea nouă, poate ba, dar să citesc așa grai și să adulmec atâtea arome fu peste tot ceea ce-i puteam cere unui pachet din hârtie să-mi iște.   
  • Google m-o trimis pe recenzia Laurei Frunză și mi-am amintit că mi-o atras atenția pe blogul său la momentul publicării. Este unul dintre oamenii pe care-i urmăresc regulat și din recomandările sale îmi întocmesc propriile liste de dorințe pentru lectură. Recitindu-i textul acum, după ce am terminat cartea, mi-am amintit că unele dintre semnele ei de întrebare mi le-am pus și eu în ceea ce privește adevărul istoric al scriiturii de astăzi (citisem recent despre doamna Cornelia Dumitrescu, inventatoarea în 1979 a ciorbei rădăuțene). Dar, spre deosebire de Laura, am dat crezare poveștii ca ficțiune ignorând discordanțele față de adevărurile alea istorice de care ziceam. O fi arătând volumul ca o enciclopedie, dar nu-i! Pe când avea vreo trei ani, Ștefănuț, la un răspuns de-al meu că nu-i adevărat ce povestim, mi-o răspuns: Să ne imaginăm, Malia! Doal putem, nu?! Așa i-o rămas lui numele și mie mantra: Doalputem!
  • Singurul amendament pe care vreau să-l scriu este acela că NICIODATĂ, absolut niciodată, apa în care fierbe carnea nu se aruncă pentru a o înlocui cu apă chioară! Nici măcar în imaginație n-ar trebui să se petreacă asta!

Despre steluțe
După ce în topul lui 2018 nu mi-au încăput pe primele zece poziții jumătate dintre cărțile de cinci steluțe, mi-am poruncit să fiu mai atentă la calificative. Nu-s în stare! O carte pe care o citesc cu bucurie și emoție și mai că n-o las din ochi în dorința de a-i afla finalul, va primi întotdeauna steluțele toate. 

Pentru poveste și bunătatea unor personaje, pentru mirosuri și pofte, pentru gusturi și emoție, pentr-o scriitură limpede ș-o limbă asemeni, pentru zece altele ce încă le decantez Dracula's Kitchen este unul dintre cele mai frumoase basme citite vreodată. 
Îi dăruiesc cinci steluțe jumate, dacă tot nu v-am convins pân acuș cât de strașnică îi. 
Pierre îl întrebă în șoaptă pe moș de ce spune Leana "Tatăl Nostru" cu mâna în cuptor.
-  Dacă scoate mâna înainte să termine - cuptorul e prea fierbinte, dacă după ce termină n-o frige deloc - e prea rece...
 - Amin! spuse bătrâna și scoase repede mâna afară ca apoi să se întoarcă spre masă și să bage tăvile cu plăcinte în cuptor, până intrară toate-toate. 

  • Dracula's Kitchen  / Vlad B. Popa, editura Datagroup, 2015, 319 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________
În 2019 am mai citit:

6 comentarii:

  1. Fain! ♥
    Poate ajunge si la mine cu imprumut :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o idee grozavă, cred că-i și pe gustul tău :)

      Ștergere
    2. A fost si pe gustul meu :D Multumesc! :*

      Ștergere
    3. O poveste frumoasa, usor de citit si urmarit, intesata de retete vechi si poze minunate ♥♥♥
      Astept cu mare interes partea a doua :D - 11 aprilie 2019

      Ștergere