- Mă apropii de capăt cu lista lecturilor lui 2018. Mai am doar astă carte citită despre care nu am scris încă. Ar fi un pariu pe care n-am crezut că-l voi birui anu ăsta, deși m-am tot străduit să smulg câteva dintre puținele clipe libere și pentru proiectul acesta. Rămân restanță cele șase volume începute și neterminate, dar nu mai îi baiul atât de mare...
De ce astă carte
Intrasem în librăria online să-mi comand ultimul pachet de cărți al anului, un fel de: hai că ăsta-i de la Moșu', nu se pune ca și când n-ai mai avea necitite teancuri, teancuri.
Și văz un raft pe care scrie Daruri pentru el. Mă proțăpesc acolo și aleg Freddie Mercury, o biografie scrisă de Peter Freestone. Văzusem Queen Bohemian Rhapsody în noiembrie și personajul Peter Freestone era unul pozitiv.
Și, totuși, așa ceva?!
Probabil i-ar plăcea lui B., mi-am zis. Și oricum o voi citi eu prima.Era duminică la prânz. Duminică seara, aceeași duminică, B. intră c-un pachețel: ăsta-i de la Moșu' pentru tine! Să mai zic că era Freddie Mercury - Peter Freestone?! Atunci, pe loc, am început s-o citesc.
Și, totuși, așa ceva?!
Ce făceam luni de dimineață? Anulam comanda Daruri pentru el, care era chiar cu 15 lei mai ieftină.
FREDDIE MERCURY, cancanuri din spatele scenei, deci ale vieții
Mă pasionează biografiile. Chiar de nu știu mare lucru despre subiect ador să citesc pe îndelete despre o viață or doar o bucată a unei vieți. Despre Freddie nu știam decât Queen și după filmul de zilele astea, cu același titlu, cum am aflat mai nimic, am rămas cu o poftă uriașă de a descoperi.
Eu nu fac legătura între omul care a scris opera și Operă. Adică de un ticălos scrie o poveste emoționantă, n-o găsesc mai puțin emoționantă doar pentru că e scrisă de un ticălos. Cum un om frumos nu scrie pe placul meu doar pentru că e, acasă la el, un om strașnic. Că pot asculta muzica lui Freddie zile în șir nu are legătură cu drogurile, homosexualitatea or mai știu cu ce păcate. E doar Muzica vinovată pentru dependență și eu nu-s o melomană, ci dimpotrivă, iubesc cu pasiune lipsa sunetelor.
Cum e cartea asta? N-are pic de emoție, gram n-are!
Cum să trăiești 12 ani lângă omul Ăla, clipă de clipă, și să nu te contaminezi cu un milimetru de sensibilitate pentru poveste?! De m-ar plăti cineva să scriu astăzi despre un Fabulos, n-am habar să nominalizez unu, l-aș întreba pe Google: Atotștiutorule, cine este Fabulosu? Și el m-ar trimite pe primul link la ultima performanță, pe al doilea la o zi de Paște cu familia, pe un al treilea la un interviu video etc. Și eu i-aș scrie biografia: s-a născut, a crescut, a murit. Cam așa e cartea asta. Poate că sunt multe informații pe care Google nu mi le-ar fi destăinuit despre Freddie Mercury, dar a făcut-o Peter Freestone făr ca asta să-nsemne mare lucru. Da, în viața de toate zilele, Freddie era un păcătos oarecare: fuma, bea, se droga, făcea sex în neștire și alandala. De mă ducea capu de la prima pagină, îi făceam un inventar al partenerilor de te lua cu amețeli, "armata nevăzută de iubiți" îi zice listei pe ultima copertă. Dar este asta important? Pentru Muzica lui, nu! Și, totuși, când o avut timp artistul Ăsta să se întâlnească cu Inspirația, deci cu Dumnezeu, printre atâtea vicii?! Probabil că fundamental era un om complet singur, printre atâția prieteni și atâta zgomot, existau răgazuri în care se întâlnea cu el și cu El și atunci MAGIE.
Cum să trăiești 12 ani lângă omul Ăla, clipă de clipă, și să nu te contaminezi cu un milimetru de sensibilitate pentru poveste?! De m-ar plăti cineva să scriu astăzi despre un Fabulos, n-am habar să nominalizez unu, l-aș întreba pe Google: Atotștiutorule, cine este Fabulosu? Și el m-ar trimite pe primul link la ultima performanță, pe al doilea la o zi de Paște cu familia, pe un al treilea la un interviu video etc. Și eu i-aș scrie biografia: s-a născut, a crescut, a murit. Cam așa e cartea asta. Poate că sunt multe informații pe care Google nu mi le-ar fi destăinuit despre Freddie Mercury, dar a făcut-o Peter Freestone făr ca asta să-nsemne mare lucru. Da, în viața de toate zilele, Freddie era un păcătos oarecare: fuma, bea, se droga, făcea sex în neștire și alandala. De mă ducea capu de la prima pagină, îi făceam un inventar al partenerilor de te lua cu amețeli, "armata nevăzută de iubiți" îi zice listei pe ultima copertă. Dar este asta important? Pentru Muzica lui, nu! Și, totuși, când o avut timp artistul Ăsta să se întâlnească cu Inspirația, deci cu Dumnezeu, printre atâtea vicii?! Probabil că fundamental era un om complet singur, printre atâția prieteni și atâta zgomot, existau răgazuri în care se întâlnea cu el și cu El și atunci MAGIE.
...singurii oameni care puteau profita de el erau cei în care avea mare încredere și care abuzau de încrederea asta.Cartea a fost scrisă în perioada 1995 - 1998. Peter Freestone a lucrat cu Freddie din 1979 până la moartea acestuia. Inițial a fost angajat al trupei, răspundea de hainele de scenă și a sfârșit ca infirmieră a muribundului, după ce în timpul vieții i-a fost bucătar, chelner, asistent personal și prieten zice el și faptele par să-l confirme.
Ceea ce urmează este povestea mea despre viața lui Freddie. Și mi-am propus să portretizez omul, geniul și rezultatul colaborării dintre ele.
Voi enumera, cu punctuleț, câteva dintre detaliile lui Peter Freestone. De aveți în gând să citiți cartea, nu le parcurgeți, ele-s toată cartea! Apoi voi scrie despre singurele câteva pagini care m-au durut cum puține imagini au făcut-o-n viața aceasta.
- Singurele două cărți pe care Freddie le-a citit din scoarță-n scoarță sunt Spartacus Guide, publicațiile internaționale în care figurau toate barurile de interes pentru comunitatea gay. Un volum era dedicat locurilor din SUA și al doilea pentru toate țările din lume.
- Vorbea la telefon din toate concertele cu pisicile de acasă. Pe două dintre ele le chema Tom și Jerry, pe primele. Mary Austin, fosta iubită și prietena de-o viață, le ținea la telefon pe fiecare dintre ele pentru a asculta în receptor vocea lui Freddie. Ținea la ele la fel de mult ca la oameni. Le-a comandat portrete tuturor. În dimineața de Crăciun primeau cadouri. În sufletul lui, acasă era acolo unde locuiau pisicile.
Freddie nu s-a amestecat niciodată în viața privată a celorlalți și nici nu i-a judecat. Era conștient de faptul că viața lui personală era departe de "valorile familiei" și de aceea nu îi judeca pe ceilalți.
- Deși Freddie își permitea să nu fie fidel, celorlalți nu le era permis acest privilegiu.
...conflictele păreau să-i sporească atât abilitățile, cât și puterea de muncă. Uneori părea că avea nevoie să-și administreze o perfuzie de suferință emoțională. Aproape ca o doză.
- ...nu și-a exercitat niciodată dreptul cetățenesc de a vota.
- ...guvernarea laburistă îl taxase cu 83% din venituri, ceea ce l-a împins și pe el să încerce pentru un număr de ani viața în afara granițelor țării, ca pe mulți alți artiști.
- ...o viață nomadă de exilați fiscali.
- Avusese dintotdeauna mici noduli la nivelul corzilor și, cu toate că intervenția chirurgicală a fost adusă în câteva rânduri în discuție, refuza să facă ceva în sensul ăsta, de frică să nu piardă ce avea deja.
- La un moment dat are un iubit neamț care nu știe engleza, Freddie cunoștea foarte puțină germană, drept care certurile dintre cei doi au loc prin intermediul unui translator.
- ...era în mare măsură un perfecționist.
- ...un cinefil înrăit.
- Pentru 20 de minute de concert repetau și 7 zile încontinuu. Nu a existat niciun concert Queen făr de repetiții.
...Freddie mi-a spus că a fost una dintre cele mai frumoase seri din viața lui, deoarece a ajuns să-și cunoască idolul și să petreacă cinci ore amuzante împreună. (Este vorba despre prima întâlnire cu Montserrat Caballe în colaborarea pentru Barcelona)
...înregistrarea acestui album a fost mai puțin obositoare decât înregistrarea majorității albumelor Queen, deoarece Freddie era inspirat de Montserrat ca persoană și se dedica întregului proiect cu multă pasiune. Mare parte din material poate fi și chiar trebuie privit ca autobiografic, întrucât în acest album Freddie s-a arătat exact așa cum era.
În momentul morții sale avea încă foarte multe resurse pentru a crea muzică. Acesta a fost unul dintre regretele lui. Dincolo de cele evidente...Oh! Și asta!
- Avea o diplomă în design grafic. Freddie știa să deseneze.
- A fost un mare colecționar, fie că vorbim despre oameni sau despre lucrări de artă.
- Freddie nu era un cititor/ Avea extrem de puțină toleranță față de plictiseală, iar timpul era prea prețios ca să-l irosească citind.
- Pentru că în Spania era interzisă înstrăinarea obiectelor de artă, pentru achiziționarea unui tablou Freddie era dispus să-și cumpere o casă în respectiva țară.
...Freddie a fost un norocos. Cei mai mulți dintre noi trăiesc zi după zi mai mult sau mai puțin la voia întâmplării. Însă Freddie avea o hartă și un plan al întregii vieți, nu pentru că era cine era, ci pentru că așa era construit. Știa în cel mai mic detaliu ce-și dorea.
Cred că Freddie îl admira pe Prince deoarece acesta îi amintea de tinerețea lui. Un extrovertit pe scenă, o figură subțire și întunecată, plin de energie, cu o charismă capabilă să transforme o întâmplare banală într-un eveniment de neuitat.
- Când soseau în vizită părinții lui Freddie, casa se golea de toți prietenii și rămânea doar Mary.
- Freddie se bucura enorm când dăruia.
- Îi plăcea nespus să vorbească la telefon.
- Întâlnirile cinefile erau asezonate cu șampanie și caviar.
- Detesta să i se spună Fred.
- Numele din pașaport era Frederick Mercury.
- A refuzat o ofertă de un milion de dolari pentru a juca și compune muzica unei reclame la un vin spumant spaniol.
- Nu vorbea niciodată despre copilărie.
- Nu i-ar fi plăcut deloc să fie bătrân acesta este motivul pentru care nu a reacționat mai puternic în momentul în care s-a îmbolnăvit de SIDA.
- Și-a dorit ca oamenii foarte apropiați să nu-l vadă deteriorându-se.
- În timpul tratamentului primea transfuzii cu patru unități de sânge, procedură ce putea dura și douăsprezece ore din zi.
- Și-a pierdut vederea în ultimele luni de viață, în septembrie. Pe 9 noiembrie decide să întrerupă tratamentul și să renunțe la a mai lupta. A continuat doar să primească analgezice. Pentru el sinuciderea nu reprezenta ultima decizie liberă, ci o pierdere a controlului. Într-o lume pe care ar fi considerat-o ideală, ar fi avut șansa unei eutanasieri decente.
- Freddie a părăsit lumea asta însoțit de vocea lui Montserrat cântând din opera lui Verdi Trubadurul.
Despre steluțe
Cartea asta are 358 de pagini, de mă-ntrebam la pagina 300 câte steluțe are, răspundeam trei cu indulgență. De mă întreb la 358 zic patru după o săptămână de la citire, cinci aș fi dăruit în clipa ultimului punct.
Singurul moment care m-a emoționat, m-a chircit de-a dreptul, este cel în care Freddie, mort de o boală contagioasă, iese din palatul în care locuia într-un sac negru, de gunoi. Din casa în care adunase colecții fabuloase de obiecte de artă, mobilă, marmură, pleacă într-o folie neagră, precum cojile de cartofi și cutiile goale de lapte. Este o imagine năucitoare, singura pe care a reușit-o autorul biografiei, din câte i-o fi oferit viața Personajului său. În sac, celălalt asistent al lui Freddie, Jim Hutton, a pus un ursuleț de pluș, să-l aibă cu el.
...existau doi Freddie Mercury. Cel încovrigat pe canapea, urmărind Countdown, și încă unul cocoțat pe umerii primului. Persoana și omul de scenă erau două entități diferite, aflate veșnic în competiție pentru mutarea carcasei fizice dintr-un loc în altul. În general, câștiga omul de scenă. Pentru că asta și-a dorit Freddie cu tot sufletul. A fost dintotdeauna un om al scenei. În stadiile sale finale, boala a reușit să-l ucidă și pe acesta. Omul de scenă a capitulat primul, iar fără acesta persoana nu putea să continue. Pentru că nu se mai afla în poziția în care să țină fruntea sus și să se apere. După moartea omului de scenă nu a mai rămas nimic pentru care să merite să lupte. Decizia finală i-a aparținut lui și numai lui.
Singurul moment care m-a emoționat, m-a chircit de-a dreptul, este cel în care Freddie, mort de o boală contagioasă, iese din palatul în care locuia într-un sac negru, de gunoi. Din casa în care adunase colecții fabuloase de obiecte de artă, mobilă, marmură, pleacă într-o folie neagră, precum cojile de cartofi și cutiile goale de lapte. Este o imagine năucitoare, singura pe care a reușit-o autorul biografiei, din câte i-o fi oferit viața Personajului său. În sac, celălalt asistent al lui Freddie, Jim Hutton, a pus un ursuleț de pluș, să-l aibă cu el.
...Garden Lodge nu a fost doar un cămin, ci a fost o încununare a uriașei lui pasiuni. Era pânza pe care și-a pictat viața și și-a exprimat ideile despre frumos. (...) Casa, în ansamblul ei, era o capodoperă ce exprima perfecțiunea în toate detaliile ei. Capodopera lui...
Ce Subiect uriaș avea omu ăsta, autoru, pentru povești. Dar n-are har de povestitor, gram n-are!
Am citit pe nerespirate cartea pentru că l-am căutat pe Freddie prin toate rândurile. Ca și după vizionarea recentului film Queen, există foarte puțin Freddie. Măcar titlul filmului nu-i promitea povestea, după cum o face cartea. Și pentru că Freddie nu și-a scris singur biografia n-o va putea face nimeni niciodată, indiferent câți dintre oamenii care l-au cunoscut vor depune mărturii și spovedanii. Și nici n-aș zice că nu-i drept așa.
- Freddie Mercury: o biografie intimă scrisă de omul care l-a cunoscut cel mai bine / Peter Freestone, traducere din engleză de Florin Tudose, editura Publica 2018, 358 de pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
În 2018 am mai citit:
- Adolf H.: Două vieți / Eric-Emmanuel Schmitt *****
- Lizoanca / Doina Ruști *****
- Spuma zilelor / Boris Vian *****
- Orbi / Petronela Rotar *****
- Copilul invizibil / Gaspar Gyorgy ****
- Adi Hădean / #24centimetri ****
- Unul dintre noi / Asne Seierstad *****
- Cărarea pierdută / Alain Fournier ***
- Anatomia sufletului / Constantin Necula *****
- Exorcizat / Radu Găvan *****
- Printre tonuri cenușii / Ruta Sepetys *****
- Uciderea Comandorului / Haruki Murakami ****
- Privind înăuntru / Petronela Rotar *****
- Drumul către libertate / Yeonmi Park *****
Am ajuns la capătul unui an epuizant pentru mine și sărăcuț pentru Zambetania. Sunt fericită că-i gătat și biruit pe unde s-o putut. La începutul anului misiunea era pentru 50 de cărți citite. Am ajuns la ultima pagină doar la 34 dintre ele, iară la 6 îs pe undeva pe drumul spre ultima pagină. 2019 preia ștafeta tot la nivelul 50, dar are dezavantajul uriaș de a pierde toți timpii dedicați lecturii din mersul cu trenul. De pe undeva va trebui să scot alții noi și mulți și-mi țin deja pumnii să și reușesc magia.
- 2019, bun venit, băiatule! Mă duc să mă culc pân ajungi.
Eu mi-am propus anul trecut sa citesc 27 carti si am citit 38 :D Poate ar trebui sa cobori stacheta? :D
RăspundețiȘtergereLa multi ani!!!!!!!!!!!!!! :*
Visez cândva să ating 100 într-un an. Ajungeam și eu la 38 de terminam începutele :))
Ștergere