De vro zece ani cochetez cu ideea a cât de grozav tre să fie a trudi în toate clipele dulcegării. Emoțiile pe care le-am făurit personalizând daruri dulci îs greu de egalat de multe dintre celelalte trăiri. Când am citit pe contract că semnez pentru ajutor de cofetar am simțit zborul după care tânjeam și teama căruia mă paralizase țintuindu-mă-n activități nepotrivite.
UN PREAVIZ CÂT 4 LUNI ȘI ALTE CÂTEVA AIURELI
Aș fi putut lejer rămâne până prin vara, toamna următoare când planul prevede să ne mutăm în casa cea nouă, adică la 60 de kilometri mai la deal. La o adică aș fi putut chiar să găsesc o soluție să continuu și după schimbarea domiciliului. Sau aș fi putut renunța definitiv de ieri. Am ales să petrec iarna lângă cuptorul din laborator și să-l părăsesc cu 1 martie. Nu știu ce a ales dumnezeul șalelor mele, dar presupun că voi afla curând cât mai pot duce durerile.
Recitind dintre filele vechi, am observat cât de repede uit emoții, întâmplări, chiar oameni. Mi-am propus a zecea suta oară să adun mai des file de poveste, dar mi-i imposibil cu programul infernal la care s-a ajuns iară.
Aș fi crezut că, de îndată ce se va închide sezonul nunților, vom șoma. Din păcate or din fericire, încă nu-s decisă care-i capătul la care mă aflu, activitatea este mult mai intensă decât a fost vreodată în anul ce amuș se adună.
Mă enervează șefu orice ar spune. Sunt conștientă că nu-i el vinovat de toți dracii mei, dar mi-i foarte greu să mă controlez la timp. Am început de capul meu un fel de terapie, dar încă nu identific momentele din trecut care-s cauza reacțiilor nefirești de astăzi. Pe de altă parte, este singurul om căruia-i pot spune în toate secundele ce gândesc cu adevărat făr de a cenzura gândul. Astfel, când m-a întrebat dacă nu mi se pare că noul coleg este cam ciudat, i-am răspuns doar că mi se pare că șefu-i este cam antipatic. Pentru că de multe ori l-am observat stând să asculte ce vorbim, făr să-și anunțe în vreun fel sosirea, l-am chemat să ne asculte din interior, ce vorbim despre el când nu este prezent îi putem spune și-n față. Când a venit extaziat cu noul catalog al produselor i-am spus că fotografii mai groaznice nu am văzut în viața mea și o limbă de lemn mai plictisitoare care să le însoțească nu am citit. Am fost extrem de dezamăgită căci și eu abia așteptasem realizarea lui. M-a durut că l-a durut dar l-am admirat pentru faptul că a simțit că niciunul dintre comentarii nu a fost spus cu răutate.
Aș fi crezut că, de îndată ce se va închide sezonul nunților, vom șoma. Din păcate or din fericire, încă nu-s decisă care-i capătul la care mă aflu, activitatea este mult mai intensă decât a fost vreodată în anul ce amuș se adună.
Mă enervează șefu orice ar spune. Sunt conștientă că nu-i el vinovat de toți dracii mei, dar mi-i foarte greu să mă controlez la timp. Am început de capul meu un fel de terapie, dar încă nu identific momentele din trecut care-s cauza reacțiilor nefirești de astăzi. Pe de altă parte, este singurul om căruia-i pot spune în toate secundele ce gândesc cu adevărat făr de a cenzura gândul. Astfel, când m-a întrebat dacă nu mi se pare că noul coleg este cam ciudat, i-am răspuns doar că mi se pare că șefu-i este cam antipatic. Pentru că de multe ori l-am observat stând să asculte ce vorbim, făr să-și anunțe în vreun fel sosirea, l-am chemat să ne asculte din interior, ce vorbim despre el când nu este prezent îi putem spune și-n față. Când a venit extaziat cu noul catalog al produselor i-am spus că fotografii mai groaznice nu am văzut în viața mea și o limbă de lemn mai plictisitoare care să le însoțească nu am citit. Am fost extrem de dezamăgită căci și eu abia așteptasem realizarea lui. M-a durut că l-a durut dar l-am admirat pentru faptul că a simțit că niciunul dintre comentarii nu a fost spus cu răutate.
Ce se mai întâmplă? Păi am greșit etajul unui tort, pentru prima dată două etaje aveau același diametru, eu am presupus că-i vorba doar de o eroare de scriere pe comandă, l-am făcut mai mic, drept urmare l-am cumpărat pentru acasă. Tot dintre erorile plătite în lei, am pregătit cantitate dublă de cannoli doar pentru că reținusem că la un kilogram am nevoie de 100 bucăți, când 50 era numărul corect. Cine fugea la tren cu o pungă de Profi plină de cannoli cu brânză și portocală confiată în ziua aia? Exact, cofetăreasa atotștiutoare. Sunt singurele isprăvi plătite cu bani în toate lunile, unșpe deja!
De când îl am pe Moad în echipă experimentez nonstop rețete neconforme. Toate blaturile cu albușuri mi le face și cu gălbenușuri, caramelul primește stafidele de la prăjitura cu vișine doar pentru că i-am schimbat pagina la rețetar și doară nu era să verifice iară ce are de pus în oală. Macaronșii primesc în continuare toate rugile, către cei doi dumnezei acum. De-i dau ouăle pentru 5 blaturi el îmi coace 7, de-i dau pentru 7 îmi coace 4. Nu mă plictisesc cu el oricât de grea ar fi ziua și-i grea și-s iară cumplite toate. Încă mă minunez de simțu ăsta de a identifica în orice clipă erorile tuturor și ale mele. Nu am avut în nicio altă activitate senzorul acesta activ.
Ca echipă suntem în continuare membri entuziaști și amuzați și amuzanți, dar este din ce în ce mai greu să ne ținem în frâu epuizările. Când plecăm după 9, 10 ore și nu am bifat nici măcar jumătate din lista zilei parcă am renunța. Ceea ce domnul care acceptă lista, drept să zic, ar și merita. Sunt extrem de curioasă care va fi continuarea unei săptămâni cumplite. Deși abia izbuteam să scoatem evenimentele la capăt, comenzile acceptate s-au dublat peste noapte.
Am revăzut-o pe F. după trei luni de la abandonarea ce fu bruscă. E frumoasă și senină și tristă și neputincioasă, aproape tragică la cei 29 de ani adunați într-o duminică recentă. Pentru că nu am găsit deschis la Cărturești să iau cadoul ce-l aveam în intenție, m-am prezentat la moment aniversar cu papucii ei albaștri, din plastic, ce-i găsisem uitați în vestiar. Măcar îi spălasem și-i adunasem într-o pungă micuță, albă, cu fluturi roz. Am simțit o durere fizică, de parcă ar fi vrut să-mi reverse adevărul, dar nu era nici locul și poate nici clipa. M-am bucurat că-i frumoasă în rochia neagră și rujul ei portocaliu.
1 martie, te aștept cu mare bucurie, dar nu-i cu supărare de vii încet, cât de încet poți dumneata!
Gata? De data asta este batuta in cuie?
RăspundețiȘtergereSa va fie de bine pentru locuinta noua!!!! Sa va fie casa in toate sensurile si in ea sa ai parte de cei mai frumosi ani de pana acum!!!!
Sper să-mi respect promisiunea cu numărul o sută și să nu mă mai sucesc. La cât de grea a fost ultima perioadă, nici nu ajung pân la 1 ianuarie.
Ștergere