sâmbătă, 10 decembrie 2016

Despre lucrurile simple (18) - Băiețelul lumină



Se ia  un borcan și  sub capacul lui  se depozitează  pe bilețele toate fericirile anului.  Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.

Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare! 
__________________
- Bună, A.! șoptesc de sub tona de emoții și gripă.
- Bună, A.! îmi răspunde băiețelul papagalicește și azvârle-n zare astfel fiecare gram de teamă legat de  zile multe într-o frică paralizantă. 

Și râd. Doamne, cât mai râd!

Aveam un prieten bun în copilărie, băiat, deh, ca și azi! D-un Paște-l rog să meargă cu mine la împărtășit. Toți plozii din cartier i-am cărat la biserică în anii ăia. Era poate 6 dimineață, de nu chiar mai zori. Pe drumul spre biserică, vro 2 kilometri, am intrat în toate curțile cu grădină să furăm flori pentru Domnu. În anul ăla m-am îndrăgostit de lăcrămioare, am ajuns la poarta destinație c-un braț plin. Ușile bisericii erau închise. Cât mi-am lămurit eu bunul camarad cum trebe să se poarte când vom intra, te uiți la mine și repeți identic, o ajuns și părintele la muncă. Atunci am rămas amândoi cu gura căscată la cheia cea uriașă care-o deschis lăcașul. Io mă proțăpeam în genunchi la vro icoană, prietenul meu negricios asemeni. Io pupam evlavioasă 5 pereți, el în urma mea 5 pereți.  Așa am ajuns în fața cupei cu vin. Cum te numești mă-ntreabă părintele. Maria! zicȘi continuă "Se împărtășește roaba lui Dumnezeu, Maria,  cu cinstitul și Sfântul Trup și Sânge al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci". Îmi iau zborul, întotdeauna am plutit după împărtășanie, chiar și-n rarele dăți când adolescentă am mai izbutit toată misiunea spovedanie - împărtășit. Ziceam că eram în al nouălea cer, dar am auzit când părintele l-o-ntrebat Cum te numești? Maria! o răspuns prietenul meu făr să clipească. Că doară-l instruisem temeinic cu te uiți la mine și repeți identic. 
Toate astea le-am retrăit eu în fracțiunea  de după ce băiețelul o îngăimat asemeni mie Bună, A.! Ba chiar și izul lăcrămioarelor o trecut nări zăvorâte în răceli. 

Mult mai pe seară îl aud buchisind în spatele-mi:
Ma-li-a bi-ne ai ve-nit  ..
Zic, aoleu, chiar am încurcat-o și pe lângă cele zeci de frisoane ale bolii m-o năpădit și vro câteva călduri. M-am dumirit repede că nu-i pericol de drag instant, copilul doar încerca să lămurească ce zice laptopul meu la deschidere.

Apoi, în noapte, când și-o rășchirat degete fierbinți peste gura mea, singurul orificiu pentru respirație  al zilelor ălora ș-un genunchi în stomacu-mi, o trebuit să las dragul să mă biruie. Să-i recunosc lu DD că are umor cu caru, ca întotdeauna. 

Când m-am angajat după facultate aveam o colegă juristă. Ea avea un băiețel de 5 luni. Se numea Nicolae. Mi s-a părut cel mai potrivit nume pentru un copil. M-am dus repede la doamna B. să-i povestesc despre revelația mea când voi avea un băiat îl voi boteza Nicolae
- Nicolae, e un nume prea greu de cărat de către un băiețel, nu te prosti cu de astea, Maria!
Nu m-am mai prostit, dar în sufletul meu a rămas pe vecie decis. 

Apoi, când un bob de bebeluș m-o ales, pentru puține momente, din lipsă de cunoaștere a sexului, i-am spus Juli. Juli e cel mai frumos personaj de film pe care l-am întâlnit în toate viețile mele, cândva îl voi aduce pe Zambetania. 

Care-i farmecul lui DD de care pomeneam?! Păi taman ce am primit în viața mea cea nouă doi Nicolae ș-o Giuli. 

Înainte de a reveni la momentul cu genunchiul din stomac și imposibilitatea de a respira de sub mânuță caldă, să mai fac un ocol scurt. 
- Vino sub plapumă! îmi cere băiețelul. Suntem în avion, o să-ți placă!
- Io nu viu bre în niciun avion, mi-i și frică de întuneric drept să zic.
- Dal vino, nu este întunelic, sunt eu!
- O, da, adevăr grăiești!

Gata, e noapte, sunt cucerită de membre cu temperaturi ridicate ziceam. Și ce mă găsesc eu să fac în toiul nopții lângă băiețelul lumină?! Să bocesc, frate! Eliberare de aia adevărată cu zece rânduri de lacrimi, opt de muci și patru de sughițuri. Atât am risipit timpii în anii ăștia încât nu găsii răgaz de jelit. În noaptea aia o fost pe îndelete. După exact 3 ani, n-am mai alungat niciun gând care  să mă ducă la Juli. O durut, surprinzător de cruntă durerea nevindecării ș-a neiertării, apoi or venit liniștea de la-mpărtășanie și zorii făr de-ntuneric. 

- La mulți ani, Nicolae! Am crezut că doar în cărți există copii care să mănânce toate legumele, mai ales alea de le pune Lidl în pachetul pentru ciorbă: conopidă, varză, brr ... 

*

Legenda planșelor:
- copilul desenează o formă neregulată, apoi cere adultului să joace X și 0 în ea, dacă e prea simplu se completează simultan X/O și A/F;
- sau marchează în forma făr de formă gropi/focuri, un punct destinație, eventual o comoară, apoi solicită un traseu care să ocolească gropile/focul Hai, Malia, poți! Tleci plin zid! 
- după care invariabil se ajunge la matematică și la cum se citește ăsta, 2000000000000000000000. Dracu știe nu-i un răspuns corect.

La toate jocurile regulile se comunică și se modifică din mers astfel încât adultul să nu se împotmolească prea des. 



Ne citim săptămâna viitoare cu o rețetă furată de la A. pentru Zambetania. 
Da, și ăla bilețel stlașnic pentru bolcănaș!
_______________________________

4 comentarii:

  1. No... :D Sa te fericeasca DD cu un priculici din asta cat de repede!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce-i priculiciu, dar de e ceva ce dospește 9 luni, nu mai e cazul în viața asta, poate-n următoarele.

      Ștergere
    2. Si ma rog de ce? Ai iesit din garantie? :P

      Ștergere
    3. Da, sună bine "unor vise le expiră termenele de valabilitate"!

      Ștergere