duminică, 4 septembrie 2016

Despre lucrurile simple (12) - Zădărnicie, numele meu



Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.
Ia să mai completez io c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare! 
_____________

Ia uite o geantă mov, de intru oi găsi și una din denim! Așa mă sfătuiam io cu mine în fața magazinului cu produse la cel puțin mâna a doua. Simultan îmi aminteam de  avertismentul trimis de MihaMare e un sehaș scump, ai grijă!
În interior nu văz nicio altă geantă cu exceptia movuliei din vitrină. Aoleu, de întreb cucoana asta într-un spațiu de un metru unde-s gențile o să-mi strice zenu cu răspunsul ei neobrăzat!
Mă învârt pe lângă rochițici și Stricătoru de liniști tot îmi dădea ghes:  oare de-o-ntreb pe unde-s fustele îi cad mai lin?! Și atunci Dumnezeul lălâilor îmi mută privirea pe doamna din ceafa mea care fâțâia cea mai frumoasă fustă albastră de-am văzut-o vrodată. Să nu-ți placă! Să nu-ți placă! derulam io incantația cu viteza luminii. Uh, am scăpat, o abandonat-o pe locul ei. 
Îmi atrage atenția un cearșaf alb, de ăla cum îmi tot spune Bogri că-i musai să folosesc pentru a ucide umbrele din poze. Pentru încadrări proaste n-are leac. Iaca, tragedie, altă duduie doritoare de ceamaifrumoasăfustăalbastrădeamvăzutovrodată. 
DD,   te las pe tine să decizi de merit  să mă perpelesc eu până-n vecie reamintindu-mi de mii de ori de   ceamaifrumoasăfustăalbastrădeamvăzutovrodată. 
Ha, a părăsit-o și cea de a doua doritoare! Știam eu Doamne că ești pe recepție când sunt la ananghie. Mulțumesc, mulțumesc!
Înșfac fusta și direct la cucoana Casă de marcat mă opresc. Achit doușcinci de lei.  Sincer nu le-am văzut pe cele două domnițe descumpănite pentru că fusta-n mână mi-o activat și simțu care să detecteze gențile. Îmi fu prea teamă să pierd timp prețios printre dușmani în căutarea denimului, dar mi-am promis să revin.

Un ceas pe drumul spre casă, câte un colț de fustă s-o ițit din paporniță pentru a descoase  din paietele celeimaifrumoasefustealbastredeamvăzutovrodată. Și apoi alte patru pe scaunul din sufragerie pân m-o ajuns Moș Ene. În dimineața următoare privind-o iară am găsit de cuviință că tare frumos o trudit oamenii ăștia manual fiecare licăr. Dar eu mă înhămasem la o misiune de viață și de moarte: niciun sclipicios pe fusta mea cea nouă. N-o durat decât șapte ceasuri să-i extermin toate sclipirile. 

De ce mă perpelesc eu acuș?! Tare frumos o trudit oamenii ăștia manual fiecare licăr, ia să văz câte poci coase -napoi.

Ca să fie zădărnicie pân la capăt să mai notez c-au fost probabil 1000 de bucăți cusute, fiecare strașnic și făr de legătură cu celelalte. N-am numărat 1000, am cântărit tot, 5 grame, am numărat 1 gram, erau 175 ș-am rotunjit spre 1000 că s-or mai și cherdut.


Alte fericiri din borcănaș:
 4. Drumul

2 comentarii:

  1. Am crezut ca nu inteleg la prima citire si am mai citit de trei ori! Deci ai cumparat o fusta pe care ai iubit-o la prima vedere, apoi am descusut toate paietele (care desavarseau tabloul de fusta iubita la prima vedere!!!), doar pentru a le cantari si a incerca sa le cosi la loc?????????? Ce fac unii cu timpul lor liber :P
    S-o porti sanatoasa de mai este in continuare cea mai faina fusta vazuta de tine! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci: am iubit-o la prima vedere cu gândul că-i voi înlătura toate paietele. Nu mă văd purtând sclipicioase. Întâmplarea a făcut să mai rămână un model nedesfăcut când m-am dumirit eu târziu cât de minunat e. Da, o port cu mare bucurie asta apropo de metoda Konmari ce trebe curând aplicată la șifonierul meu.

      Ștergere