Bomboane umplute făr de zahăr

        

         De Crăciun,  l-am obligat pe V. să bântuie cu mine în căutare de cadou pentru doamna B. Cum de mine se lipeau toate pachetele pentru care nu-mi ajungeau banii, V. o ales o splendidă cutie cu nu ştiu ce tratament pentru păr vopsit. Apoi, o venit zăpezile cele mari şi darul pentru doamna B. o ajuns la mine acasă, unde arăta prea grozav ca să nu-l desfac suficient cât să nu-l mai pot dărui. Ş-apoi de ce n-ar funcţiona tratamentul pentru vopsea la părul meu nevopsit?! Aşa am ajuns io să încerc a mă salva cu bomboane. Fu doar o încercare completată pân la urmă de-o crăciuniţă la ghiveci, căci am avut fix 15 bomboane pentru dar.

       Am câteva liniuţe pe nişte liste de privesc blogul. Una dintre ele zice că pân la 31 martie să termin indexarea celor 500 de publicate. O alta se referă la actualizarea unei reţete vechi pe lună – asta mi-o planific în toţi anii. Şi cum bântuiam io prin primii ani de zambetania, am ajuns la reţeta asta din 2010, de care-mi amintesc cât de grozavă fu, deşi uitasem între timp ce poze groaznice are. Am zis s-o refac în varianta făr de zahăr pentru doamna B. care suferă de diabet.

  

Nu exagerez deloc de scriu  că-s cele mai bune bomboane de le-am mâncat io vrodată. Adică exagerarea ţine de cantitate, am gustat o singură bomboană şi soră-mea tot una,  prin care o certificat cele ce io le decretasem.

Reţeta aci 

Iniţial,  mă gândisem la bomboanele Bounty, da-mi fu teamă că făr de zahăr nu mi se va întări umplutura. Pân la urmă,  pentru că ciocolata făr de zahăr nu mi-a permis să fac cochiliile din reţeta originală, s-au tot rupt, am ajuns tot la un fel de Bounty cu umplutură de griş.

Pentru 17 bomboane, aproximativ 200 gr:

-         150 ml lapte

-         20 gr griş

-         40 gr unt

-         2 linguriţe stevia lichidă

-         50 gr lapte praf

-         ½ păstaie de vanilie

-         50 gr ciocolată neagră făr de zahăr

-         60 gr ciocolată albă făr de zahăr + 15 gr pentru decorare

Deci, este varianta iniţială a reţetei, am adăugat vanilie şi am folosit ciocolată făr de zahăr şi îndulcitor natural, am renunţat la arahide. Desigur, de caut pe internet, găsesc că toţi îndulcitorii ăştia naturali îs la fel de otravă ca zahărul, dar eu nu caut.

Am fiert laptele cu grişul, păstaia şi seminţele de vanilie, stevia. Când s-o îngroşat am oprit focul, am îndepărtat păstaia şi am adăugat laptele praf, untul. Am întins pe folie la răcit budinca aceasta - în grosime de 1 cm. 

Am decupat cu forma rotundă de 3 cm 17 bucăţi. 

Mă pregăteam să le aşez în coşuleţe de ciocolată şi nu mi-am făcut griji că erau cam moi. Când toate coşuleţele s-au rupt am renunţat la gândul că voi mai reuşi ceva. Spre surpriza mea, după o zi de stat la frigider, decupatele s-au mai întărit. Nu foarte tare, dar suficient cât să le pot îmbrăca în ciocolată.

Am topit pe aburi 50 gr ciocolată neagră, absolut oribilă la gust, deşi am dat 10 lei pe 75 de gr la Auchan şi 60 de gr ciocolată albă. Combinaţia lor e una dintre cele mai bune ciocolate de le-am mâncat io vrodată, semn că are şi oribilul ăla rostu lui.

În ciocolata topită am scufundat pe rând bucăţile de griş. Ca şi la Bounty, cel mai uşor le ţin pe furculiţă să se scurgă surplusul, apoi le aşez pe hârtie de copt pân se întăresc. După 2 minute am ras ciocolata albă. De o făceam imediat se topea, de o făceam prea târziu nu se mai lipea. Când ciocolata în care le scufundam se întărea şi nu le mai acoperea uniform, o reîncălzeam.  N-am fost atentă,  dar mai mult de 30 minute nu m-am străduit cu ele.

Când am gustat una pentru poza în secţiune, singura, îmi ziceam că şi bomboanele vor şedea pe cada masa mea.  Gândul că omul cel drag va avea o bucurie mai mare, m-o ţinut departe de ele.  Mi-s tare, tare mândră ! Nu mai funcţionează linku' de la care io m-am pornit în urmă cu 5 ani, dar grozavă reţetă, olecuţă scumpă, dar o dată pe an nu-i cu bai!

Miercuri zi de chec cu lămâie, adică bază pentru derdeluş vineri.