vineri, 19 decembrie 2014

Prăjitură cu foi, cremă de lămâie şi gem de portocale


Restanţa asta o am de la Sfinţii Mihail şi Gavril, nu c-ar fi a lor reţeta, reţeta e de pe blogul Crisei – aci e . Îi găseam  loc mai devreme spre publicare, dar am vrut să fie pentru Virtual hug ăsta cu fie ca lumina sfintelor sărbători ce ne bat în prag să vă găsească….


I-am mai dedicat prietenei mele un episod de Virtual hug în mare pripă atunci – aci pe zambetania. Amu cică-i mai pe îndelete. Nu-i,  căci am reţeta scrisă  pe 3 pagini de word şi făr de declaraţia de dragoste. Or, e dovedit deja că de când mi-am promis să scurtez vorbele, ele-s de trei ori mai multe.
Mie nu mi-i greu să mă lipesc de oameni, mi-i doar imposibil să rămân lipită. Cum de relaţia noastră 99% virtuală e atât de trainică îi încă mare mister. Or, poate taman ăsta-i secretu?! Ia să cercetez!
Crisa va râde de-i spun că-i înţeleaptă, asta cică vine după patruzeci de ani şi la ea îs lipsă (nu Crisa zice de nivelu patruzeci,  cercetătorii ăia britanici parcă).  
Eu am întâlnit în viaţa mea doar doi oameni care să râdă cu inima, doi oameni femei. Prima fu doamna B. – despre care am scris mult prea puţin aci. Ia să mă-nvrednicesc io să-i dedic un V.H.! Şi a doua fu Crisa. De prima dată când am auzit-o vorbind la telefon am recunoscut râsul ăsta sănătos din toată fiinţa. Să mai spui că atunci când am întâlnit-o zâmbea cu ochii cum nu-mi fu dat să văz?! Nu mai spui!
Că e caldă şi generoasă şi degrabă răsfăţătoare de fumeie  adunată de pe drumuri lungi în casa ei , nici asta nu voi scrie.
Oi, cât de multe mai am nescrise despre ea! Nefăcute nici nu mai spui câte-s.
Crisule, tare te iubesc! Bine?! Fie ca lumina sfintelor  sărbători ce ne bat în prag să vă găsească…




Eu am montat prăjitura în tava 24x24 cm şi a avut 1,5 kilograme la final. Am repetat-o în tava 17x26 din exact aceleaşi cantităţi dar cu 4 foi şi 3 straturi de cremă.


Foile albe – 3 bucăţi a câte 24x24 cm
Nu m-am priceput, ca şi la restul reţetelor, să micşorez cantităţile de la tava 25x35 pentru tava 24x24.  Am crezut că 70% îi numai bine şi la cremă chiar fu, la foi mi-ar fi fost mai uşor cu mai mult aluat. Mai uşor în sensul că aş fi obţinut foi mai drepte, din fericire pentru mine marginile alea nedrepte au fost singurele pe care am apucat să le gust.

Ingredientele mele pentru foi:
-         60 gr unt gras
-         1 ou
-         35 gr zahăr
-         3 linguri lapte
-         210 gr făină
-         5 gr amoniac


Am mixat untul (am uitat să-l scot anterior din frigider, deci l-am folosit tare tăiat cubuleţe) spumă cu zahărul, am pus oul, laptele şi amoniacul, la final am adăugat făina. La mixer am obţinut un aluat firimicios, după care l-am omogenizat două minute cu mâinile şi gata. L-am înfoliat şi lăsat juma de ceas la hodină în bucătărie. Tare fain aluat.


După şedere l-am împărţit în 3 bile de 125 gr fiecare. Abia a doua oară am văzut pe reţeta Crisei că se împarte aluatul în bile şi alea se lasă la hodină. Io după ambele variante încercate, vă spui că nu contează.



Am tăiat hârtia de 24x 24 cm şi m-am străduit a întinde cu sucitorul,  cât mai uniform,  fiecare bucată de aluat înfăinată bine. Le-am copt în tava mare, câte 10 minute în cuptorul preîncins,  că fundu lu’ aia potrivită era ocupat cu alte foi, pân li s-o bronzat uşor marginile, dar foile au rămas albe. Io nu-mi prea bat capu cu foile astea de le zice de copt pe fundu tăvii şi-n interiorul uneia mai mari  se coc identic.


Nu-mi mai amintesc exact dar cred că le-am pregătit cu vro 3 zile înainte de asamblare. Le-am păstrat împachetate în hârtie şi acoperite cu ştergare într-o cameră răcoroasă.

Pentru stratul portocaliu am avut 350 gr gem de portocale – reţeta pe blog aici. Înainte de asamblare şi de a pregăti crema  l-am pus la fiert cu o ceşcuţă de apă şi l-am lăsat să dea în două, trei clocote. Am uns două dintre foi cu el fierbinte. În a doua variantă, cea cu 4 straturi, am avut 450 gr gem de portocale şi deşi fu tot cu jumătate de pahar cu apă, o făcut mai mult sirop, care sirop o înmuiat foile şi mi-o plăcut varianta aceasta însiropată. Oricum, foile sunt atât de fragede şi se înmoaie de la cremă, că nu-i niciun sirop musai decât pentru complicăceală.


Pentru decoraţiuni – am pregătit jeleul de lămâie, c-o zi înainte de asamblare exact ca în reţeta de aici de pe zambetania, dar nu s-o închegat în matriţa de trandafiri. Drept e că am îndepărtat din coaja albă, dar parcă mai făcusem aşa. Acolo o fi pectina?! Las că ultima dată n-am mai îndepărtat nimic, drept pentru care voi căuta o reţetă de jeleuri cu gelatină când mi-o mai trebui. De trei ori consecutiv le-am ratat.

Jeleurile de pe vremea când era floare la ureche să le reuşesc

Pentru cremă:
-         550 ml lapte
-         30 gr amidon
-         1 ou
-         160 gr zahăr + 15 gr zahăr vanilat
-         175 gr unt 80% grăsime la temperatura camerei
-         1 lămâie

Am amestecat amidonul, oul şi zahărurile cu 100 ml lapte. 450 i-am pus la fiert în ceaunel. Când ăstia de pe urmă au dat în clocot am adăugat la foc mic amestecul de amidon şi am amestecat continuu pân s-o-ngroşat. Am lăsat budinca astfel formată la răcit. A doua oară am uitat de împărţitu laptelui, le-am omogenizat bine pe toate de la început şi pe principiul foc mic, amestecare continuă, am avut acelaşi rezultat.
N-am folosit coaja de lămâie, trebea răzărită. Am stors sucul de lămâie. S-o nimerit una cu foarte mult, din câte-mi amintesc au fost peste 50 ml.
Am mixat untul moale spumă, i-am adăugat treptat câte o lingură de budincă rece continuînd a mixa pân la încorporarea totală a acestuia. La sfârşit am adăugat şi toată zeama de lămâie.
Am pregătit crema exact înainte de asamblare.

Pentru montat prăjitura am înfoliat tava 24x24 , am decupat marginile la foi să încapă în tavă şi apoi :
-         am aşezat o foaie
-         am uns-o cu gem de portocale


-         am turnat jumătate de cremă

-         am aşezat a doua foaie cu strat de gem

-         am acoperit-o cu restul de cremă


-         peste cremă am pus ultima foaie albă



Am acoperit ultima foaie cu folie, i-am aşezat un fund greu s-o preseze ş-am lăsat-o la rece pentru întărit (pe balcon şi s-o făcut cam bocnă crema, dar a doua zi s-o înmuiat bine prăjitura lăsată la temperatura camerei).

Înainte de a o porţiona am pudrat-o cu zahăr şi am aşezat jeleurile de lămâie neîntărite.


Eu când făceam crema de lămâie pentru tortu cu fondant foloseam budinca cu 3 gălbenuşuri, asta e o cremă identică la gust, numai că mai ieftină.

Am asamblat-o joi şi  vineri am dăruit-o. Fetele au mâncat-o sâmbătă şi duminică, deci e perfectă pentru a o pregăti cu câteva zile înainte. Ultima dată am pregătit de miercuri special pentru sâmbătă. O parte am congelat-o pentru Buna. La fel am procedat şi cu trei sferturi din salamul de biscuiţi.  Înainte de ziua în care mi-au trebuit le-am scos din congelator şi le-am lăsat la dezgheţat în frigider. Nicio diferenţă. Tare aş vrea să testez varianta aceasta c-un tort, dar mi-i  frică să nu fac iară vro boacănă taman la tortu lu Ştefănuţ.


E o reţetă minunată, mă-ndoiesc că-i cineva p’ aci care să nu ştie asta. 

Săru mâna, Crisule !
Mulţumesc,  Alexandrinei  Stefaniei (iertare, Stefy, pentru zăpăceală!), gazda îmbrăţisărilor de episod desfăşurat pe doi ani 16 decembrie 2014- 15 ianuarie 2015!

Şi amu adăugiri la spartu târgului, că oricum am făcut un mare ghiveci din postarea asta. Ghiveciul,   specialitatea mea!

- Într-una dintre filele de jurnal ale Crisei era scris cum că-s gata cutiile de cadouri "oi, doamne, Dumnezeule mare, fata asta iară o să-mi trimită ceva fain şi io nimic!"
- Când o sosit mesajul cum că-i Moşu pe drum "oi, doamne, Dumnezeule mare, fata asta o să-mi trimită ce-mi tare lipseşte!"" Aci m-ai sunat Crisule pentru un ceas întreg, iaca ce făceam io!

Când ne-am despărţit în zorii ăia, şi tu aveai nedumeriri de-mi fu bine or ba,  ţi-am mărturisit că nu-s deloc obişnuită să fiu răsfăţată dar că mă poci învăţa şi cu asta de n-am de ales, amu tot asta ţi-aş spune, om drag.



10 comentarii:

  1. Asa elogiu n-am mai citit pana acum :D De ti-ai propus sa ma inmoi toata la inceput de zi plina tare, iata ca ai reusit. Iar de ti-ai propus sa-mi faci ziua faina, atunci si asta ti-a iesit :D
    Stii ca si eu te iubesc, nu? :D
    Sa ai sarbatori frumoase si anul nou sa-ti aduca tot ce vrei in dar! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. .... fie ca lumina sfintelor sărbători ce ne bat în prag să vă găsească….:)))

      Ștergere
  2. Foarte mult imi place prajitura asta, cu gem de caise nu merge ,nu am de portocale si vreau sa fac 4 foi cum ma sfatuiti ? o seara buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ea la origine este făr de gem, eu iniţial l-am gândit ca o pată de culoare pe gemu ăla. Pân la urmă o schimbat gustul prăjiturii prin adaos de dulce. De nu vreţi gust intens de lămâie aş zice să folosiţi gemul de caise, de vă place însă mai acrie, renunţaţi cu totul la improvizaţia mea gemoasă. Şi-n 3 foi şi-n patru este o prăjitură înaltă, dacă pentru asta vă doreaţi musai 4. Atenţie la foi, sunt extrem de fragile! Mi-am dorit să vă fiu de folos, sper că nu v-am încurcat mai mult:)

      Ștergere
  3. Sa ai sarbatorile pe care ti le doresti Marie! La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Danu! Tortulesc şi de Crăciun şi de Anu Nou, deci îs fix cum mi le doresc:)

      Ștergere
  4. Multumesc tare mult pt raspuns, va doresc sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumoasa postare!
    Sunt absolut convinsa ca sunteti doua femei marinimoase si de treaba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim, Lori! Să-ţi fie anul minunat!

      Ștergere