vineri, 5 iulie 2013

Tort dungat cu trandafiri


       Doamnelor, domnilor, unul dintre cele mai frumoase torturi zambetane, după părerea mea de nespecialist!

Era o comandă specială.  Am  ales dintre variante posibile până am rămas la  tortul Alexandrei. Iubesc tot mai mult să lucrez după modele pe care să încerc a le meşteri în amănunt, pân la virgulă.

Pentru că Torina-mi  povestea că-i plăcea pe zambetania să citească despre ce am greşit la fiecare tort, drept spun că şi pentru mine era o bucurie partea asta, încerc să reîncep a scrie:

- l-am montat în tava detaşabilă, care pentru că n-o avut fundul perfect aşezat (habar n-am cum de n-am observat de la început) mi-o născut un tort cu vro 5 cm diferenţă de înălţime între laterale opuse. Nu-i problemă, aşa am descoperit cum se obţin torturile alea aiuristice, neregulate!
- pasta de zahăr albă am lăsat-o mult mai moale, înainte o frământam cu zahăr până nu se mai lipea de blat, de astă dată am întins-o pe hârtie de copt şi am reuşit pentru prima dată în 3 ani să acopăr un tort făr a obţine pliuri
- pasta cu cacao, preferata mea la ultimele torturi, m-o întârziat doar pentru că din doza iniţială n-o ajuns la ultimele două dungi. De eram deşteaptă, întindeam foaia cât să-mi ajungă. Pentru că n-am fost,  am încercat a obţine o cantitate mică pornind de la un vârf de linguriţă de gelatină, o linguriţă de apă, un sfert de miere şi un gram de ulei. O fost mare chin să reuşesc a obţine aceeaşi culoare. Am tot uleit-o cu cacao pentru asta
- am pornit cu dungile de sus, aşa credeam că trebe procedat. Şi după ce am acoperit jumătate de tort am descoperit că-s inegale. După ce le-am dat jos, pasta albă era pătată toată. Am şters-o cu zeama de la ultima lămâie care se afla deja în carafa cu citronadă. Am desenat pe partea superioară un cerc şi apoi,  pornind de acolo,  am lipit dungile. A fost mult mai simplu şi nu cred că Tori poate avea critici la partea de inegale, strâmbe or d' astea. Mi-ar fi plăcut să fie mai înguste, dar le-am decupat după conturul liniei, tot din teama de a nu greşi milimetric şi observabil
- trandafirii sunt din fodekor roşu în amestec cu alb
- frunzele sunt din combinaţie de albastru cu galben. Înca nu ştiu care este secretul de a fi lipite perfect pe sârmă. Jumătate au căzut la montare, am rulat pe o scobitoare  sârmele goale, altă soluţie nu mi-o trecut prin cap
- decupajul dintre linii ar fi trebuit mai înalt şi ce m-am chinuit să-l tai de fix 2 cm!

- este reţeta de la minitort cu pandişpanuri subţiri, cremă vanilie cu mix de nuci pralinate şi de cacao cu stafide. Ceea ce am descoperit de astă dată, după vro jumate de an de lucrat cu blaturile astea,  este că pot fi obţinute din 3 ouă în tava mare a aragazului de-s mixate bine. Io credeam că doar KitchenAid face asta! Data viitoare, de nu uit, fie fac din 4 ouă făr de praf de copt, fie din 3 bătute corespunzător
- am ceva emoţii despre cum o ajuns la destinaţie. Pentru că a fost transportat într-o ladă frigorifică, nu l-am putut aranja cu înălţime, cum minunat este al Alexandrei
- îs ostenită, mă duc să mă tratez cu mostra rămasă în frigider
- am zis că-i unul dintre cele mai reuşite torturi zambetane?!

2 comentarii: